Dacă ai deja ETA și ai datorii către NHS de cel puțin £500 pentru servicii medicale primite ca vizitator în UK, autorizația ta ETA poate fi anulată. Aceasta se întâmplă după ce NHS notifică oficial Secretary of State că nu ai plătit costurile datorate.
Poate această informație e relevantă pentru sutele de mămici care au născut în UK, nefiind rezidente și care au costuri considerabile de plătit, pentru care nu au făcut un plan de restituire. Mai ales pentru cele care s-au folosit de un certificat de aplicare (CoA) obținut pentru ca au aplicat la rezidență (chiar dacă nu întruneau condițiile de aplicare), ca să nu plăteasca facturile datorate nașterii în UK, ca overseas visitor, aplicație soldată cu refuz ulterior. Așa cum se aprobă ETA, la fel se poate și anula.
Astăzi 5 martie, a fost publicat acel discurs privind reformele în domeniul imigrației susținut de Home Secretary Shabana Mahmood, la Institute for Public Policy Research din Londra.
E, și în acest discurs, destul de lung, ministrul de interne a evidențiat printre altele că numai anul trecut, au fost cheltuite £4 miliarde pentru cazareacelor care cer azil în UK, că au rămas 100.000 de persoane care trăiesc acum la costuri care pun presiune pe contribuabili, și că din acest motiv, vor testa modelul Danemarcei care a oferit stimulente financiare pentru întoarcerea voluntară a solicitanților de azil sau a persoanelor respinse, prin care 95% din ei au plecat voluntar.
Ca atare, a anunțat că guvernul britanic va testa un model asemănător, pentru familiile cărora li s-a respins cererea de azil, inclusiv pentru zecile de mii care nu au avut un motiv întemeiat să ceară azil în UK, și care doar și-au încercat norocul aici, oferindu-le o sumă de £10.000 pentru fiecare persoană și până la maxim £40.000 pentru fiecare familie, pentru a pleca de bunăvoie din UK.
Pentru context, o familie de 3 persoane cazată într-un hotel pentru solicitanți de azil costă până la £158.000 pe an. Așa că, dacă aceste stimulente vor da rezultate, ele vor aduce economii importante pentru contribuabili.
În cazul în se refuză plecarea voluntară, se va trece la îndepărtarea forțată pentru cei care pot fi returnați în siguranță în țara lor de origine.
Este în desfășurare consultarea privind cum trebuie realizată îndepărtarea familiilor cu copii, astfel încât să fie umană și eficientă; chiar dacă faptul că UK nu a aplicat reguli drastice pentru cei cu azilul respins, a stimulat în continuare nenumărate familii cu copii să traverseze cu bărcile spre UK.
Părinții din aceste familii care se pot întoarce în siguranță în țara lor de origine ar trebui să accepte plata stimulent, în loc să ajungă să fie înlăturați forțat.
Asta e oferta din discurs, e doar pentru azilanții refuzați, cei care vin cu bărcile la noroc și pomană din banul public din UK.
Update 10 martie 2026: Am rămas profund surprins să vad cum ajung aceste informații distorsionate pe social media, FB și TikTOK, de către creatori de conținut leșinați după vizualizări și trafic, unii complet iresponsabili, alții simpli analfabeți funcțional, care nu înțeleg un text citit, au văzut și ei titlurile la alții/ziare și au rostogolit știrea că se dau 40000 de lire celor care vor să plece definitiv din UK. Nope, nu se dau. Iar chestia asta cam intră la communications offences din Online Safety Act 2023, aplicabile din 31 ian 2024 -“false information intended to cause non-trivial harm”.
„Keep Calm and Carry On” a devenit unul dintre cele mai cunoscute sloganuri din istoria Marii Britanii. Expresia a întărit imaginea populară despre viața în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a fost reprodusă pe o mulțime de obiecte, de la pahare de șampanie până la huse de telefon.
Însă această expresie are în spate o istorie mult mai complicată.
Sloganul „Keep Calm and Carry On” a fost creat de Ministerul Informațiilor (Ministry of Information – MOI), aflat atunci în fază de pregătire, undeva între 27 iunie și 6 iulie 1939 și făcea parte dintr-o serie de trei postere care urmau să fie folosite în caz de război. Celelalte două mesaje erau: „Your Courage, Your Cheerfulness, Your Resolution Will Bring Us Victory” și „Freedom is in Peril; Defend it with all Your Might”.
Posterul „Keep Calm” nu a fost niciodată distribuit oficial, iar până astăzi au supraviețuit foarte puține exemplare originale.
Planificatorii MOI au început să discute propaganda pentru populație încă din august 1937 și au reluat subiectul în iulie 1938. Activitatea lor era însă limitată de un acord mai vechi, potrivit căruia aceste campanii urmau să înceapă abia mai târziu în eventualitatea unui război. Inițial, MOI trebuia să se ocupe doar de știri oficiale și cenzură.
Situația s-a schimbat în martie 1939, când Royal Institute of International Affairs (Chatham House) a fost rugat să redacteze un raport secret despre propaganda externă. Atunci au apărut primele discuții serioase despre conținutul materialelor destinate publicului.
Un nou comitet pentru propaganda internă și-a început activitatea la 6 aprilie 1939. Funcționari publici, academicieni voluntari, publiciști și editori se întâlneau săptămânal. Ei au căzut rapid de acord că, odată cu izbucnirea războiului, MOI trebuia să lanseze imediat o campanie generală care să prezinte „cauza națională”. Posterele trebuiau să liniștească populația, să transmită ideea unei victorii finale sigure și să arate că întreaga societate este implicată în efortul de război.
S-a decis ca aceste postere să iasă clar în evidență față de reclamele comerciale și să fie parte dintr-o campanie coerentă. De aceea, s-a experimentat folosirea unui font special. Mesajul trebuia să atragă atenția, să fie ușor de înțeles pentru toată lumea și să combine calmarea publicului cu încurajarea acțiunii. Primele idei, precum „England is prepared”, au fost abandonate în favoarea unor mesaje mai puțin politice, cum ar fi „We’re going to see it through”.
Procesul de design s-a intensificat în mai 1939, când finanțarea a fost mutată de la serviciile secrete la Trezorerie. A fost creat un subcomitet de planificare a propagandei, format din profesioniști din presă și publicitate. Aceștia au decis că sloganul ar trebui să transmită mai degrabă o „stare de spirit” și au cerut unui grafician să pregătească mai multe variante.
Subcomitetul s-a ocupat și de tipărire și distribuție. S-a stabilit ca HM Stationery Office să se ocupe de tipărire, iar pentru a asigura acoperire națională s-a propus colaborarea cu o agenție de publicitate. Costul total estimat al campaniei era de £112,000.
Trezoreria nu a fost însă mulțumită. A refuzat ideea a șapte modele diferite și nu a vrut să aprobe cheltuieli pentru mesaje prea specifice. În urma unei ședințe din 26 iunie 1939, planul a fost blocat. A urmat o încercare rapidă de compromis: bugetul a fost redus la £45,000, pentru 2,5 milioane de exemplare ale unui singur design, care să poată fi adaptat ulterior.
Din aceste discuții a apărut „Keep Calm and Carry On”. Nu se știe exact momentul în care sloganul a fost formulat, dar documentele arată că, pe 27 iunie 1939, graficianului Wall-Cousins i-a fost trimis un nou set de instrucțiuni. La 6 iulie, erau gata mai multe propuneri, iar „Keep Calm” se afla printre ele.
Posterul a fost rezultatul direct al negocierilor legate de buget. Alegerea unui poster doar cu text a fost impusă de Trezorerie, iar mesajul reflecta ideea de „sobrietate și reținere”. Coroana stilizată provenea dintr-un proiect abandonat de „mesaj regal”, iar culorile roșu și alb au fost alese pentru efectul lor psihologic, idee preluată din surse contemporane.
După mai multe întâlniri, trei postere au fost alese: „Keep Calm”, „Your Courage” și „Freedom is in Peril”. Ele au fost aprobate oficial la începutul lui august 1939. Tipărirea a început chiar înainte de declararea războiului, iar producția era încă în desfășurare la 3 septembrie 1939.
Deși se spune adesea că posterul „Keep Calm” a fost păstrat în rezervă încă de la început, de fapt, majoritatea exemplarelor fuseseră deja distribuite centrelor locale, dar autoritățile au decis să le folosească doar în cazul unor bombardamente severe. Când aceste bombardamente nu au avut loc imediat, iar moralul populației părea mai degrabă plictisit decât panicat, ritmul campaniei a fost încetinit.
Încă de la început, sloganul a stârnit rezerve. Unii oficiali se temeau că oamenii se vor simți iritați dacă mesajul le va fi „băgat pe gât”, iar alții considerau că este prea banal pentru a inspira. Critici similare au fost aduse și celorlalte postere. După doar câteva săptămâni, întreaga campanie comercială a fost abandonată, iar stocurile de „Keep Calm” au fost păstrate până în 1940, apoi distruse din cauza lipsei de hârtie.
Este ironic faptul că un poster care astăzi simbolizează o epocă a provocat atâta neliniște la momentul apariției. Tocmai această reținere a făcut ca el să rămână ascuns timp de decenii. Abia la începutul secolului XXI, un exemplar prăfuit a fost redescoperit de doi librari din Alnwick. De acolo, sloganul a intrat din nou în istorie.
Am văzut destul de des postări în care persoane care au primit refuz la aplicații de rezidență ca membri de familie au continuat să rămână în UK după refuz afirmând că au aplicat pentru viză de familie, ca să fie în ordine cu actele.
Lucrurile stau diferit cu aplicatul pentru viza din interiorul UK și, de fapt, ori nu au aplicat pentru viză de familie ori, pentru ca nu știu legile și nu citesc dinainte pe site-ul guvernului, au fost păcalite și li s-a “vândut” aplicația la rezidență ca fiind pentru viză, de catre diverși “experți”, contabili wannabe, falși avocați sau simpli țepari.
Când nu poți obține o viză de familie Nu poți aplica pentru o viză de familie sau schimba către o viză de familie când ești în UK cu o viză de vizitator sau o viză pentru 6 luni sau mai puțin.
Va trebui să părăsești UK pentru a aplica pentru o viză de familie:
dacă ai permisiunea de a fi în UK ca vizitator (și când treceți ca turiști pe la e-gates tot permisiune de vizitator primiți din partea sistemului, chiar dacă nu aveți standard visitor visa sau ștampilă cu 6 luni în pașaport)
La fel, nu poți aplica pentru o viză de familie dacă membrul tău de familie (persoana în baza căreia aplici) se află temporarîn UK cu o viză de muncă sau viză de student. În situația asta, poți aplica în schimb pentru a rămâne cu ei ca dependant.
Deci ca să fie lucrurile clare, nu poți să vii ca turist, să aplici la rezidență ca membru de familie și să primești refuz, după care să aplici la viza de familie în timp ce te afli încă în UK.
Poate că e util să știți, de cultură generală măcar, câți cetățeni români au status de rezidență în UK prin EU Settlement Scheme:
Românii au făcut 1 898 486 aplicații la rezidență, din 28 august 2018 și până la data de 30 iunie 2025. Au fost procesate și finalizate 1 864 312 aplicații, din care:
628 457 au obținut Settled Status
720 647 au obținut Pre-settled
329 391 refuzate,
58 713 aplicații retrase sau void
127 104 aplicații invalide
Cetățenii români sunt campioni la numărul de refuzuri: din 701 922 aplicații refuzate ale cetățenilor europeni, ale românilor sunt 329 391; cât și la numărul aplicațiilor repetate, cu 483 730 aplicații dintr-un total de 1 552 030 aplicații repetate ale europenilor. Din acestea, 320 820 au obținut Settled, 82 350 Pre-Settled, 73 630 au primit refuz, 710 au fost retrase, 5 550 au fost invalide/void, 690 sunt încă in procesare.
Până la 30 iunie 2025, 6 382 900 persoane au depus în total 8 564 298 de aplicații la rezidență. de la lansarea schemei EUSS la 28 august 2018.
Din numărul total de aplicații au fost procesate 8 439 853, 4 220 403 cu Settled, 2 874 164 cu Pre-Settled, refuzate 798 031, retrase sau void 232 851, invalide 314 4040.
După cum știtți, schema EU Settlement Scheme (EUSS) le permite cetățenilor UE, altor cetățeni din European Economic Area (EEA) și cetățenilor elvețieni care aveau reședința în UK înainte de sfârșitul perioadei de tranziție post-EU exit, la ora 23:00, pe 31 decembrie 2020, precum și membrilor familiilor acestora, să obțină permisiunea de a rămâne în Regatul Unit.
Pentru majoritatea persoanelor termenul limită de a aplica la EUSS a fost 30 iunie 2021. Persoanele cu pre-settled pot aplica în continuare pentru settled status, dacă au 5 ani de reședință continuă în UK, incluzând timpul petrecut aici înainte de dobândi pre-settled.
De asemenea, aplicațiile întârziate pot fi acceptate atunci când există motive întemeiate pentru întârziere, iar anumiți membri de familie pot aplica la EUSS pentru a se alătura sau a rămâne împreună cu un cetățean UE/ EEA /elvețian în Regatul Unit. Mai multe informații pot fi găsite pe pagina EU Settlement Scheme.
dacă n-ai mai fost niciodată în UK sau ai fost mai demult în trecere, și ești tentat să vii sau te-a chemat careva aici, trebuie să știi că regulile s-au schimbat și nu mai intri direct pe piața muncii ca înainte, când veneai ca turist și te angajai pe baza de buletin/pașaport și nino. Din 1 ianuarie 2021, ai nevoie de viză de muncă.
Ce înseamnă asta pentru tine:
Nu poți lucra fără viză dacă ai venit după 1 ianuarie 2021.
Ai nevoie de o calificare din lista agreată de guvern și de o ofertă de muncă de la o firmă din UK care este autorizată să sponsorizeze. Firma îți dă un document numit certificat de sponsorizare.
Trebuie săaplici pentru viză înainte să vii în UK. Totul se face online, din țara de origine.
Ce ar trebui să faci mai întâi? Să te informezi cum stau lucrurile, ce înseamnă sistemul de vize, cum se aplică, dacă meseria în care ești calificat e eligibilă pentru sponsorizare, ce documente îți trebuie, cât te costă viza, cum să te ferești de scam cu actele, de promisiunile țeparilor, unde să găsești informații oficiale și unde să găsești suport.
Ce să nu faci: în primul rând să nu te pui la drum fără actele necesare. Să nu ceri pe social media să ți se facă acte, să nu abordezi triliardele de pagini de facebook care promit acte în UK, că nu așa se fac vizele, să nu te încrezi în promisiunile unora și altora că îți fac ei vize și îți dau și job. Să verifici tot ce ți se spune, la sursă, pe site-ul guvernului, nu cu ChatGPT și să verifici pe oricine te abordează dacă pretinde că e contabil, avocat, consilier de imigrație care se ocupa cu acte, să nu răspunzi la mesaje suspecte pe care nu le-ai solicitat, să nu trimiți nimănui în privat documentele tale personale și date sensibile, să nu trimiți bani în avans pentru acte în conturile care ți se dau în privat, pentru că taxele pentru aplicația de viză nu se plătesc decât la Home Office, online. Nu tot ce zboară se mănâncă.
Vă aduceți aminte de pasajul acela de pe scrisorile de refuz la rezidență, despre consecințele rămânerii în UK după refuz, fără permisiunea de a face acest lucru? Adică șederea ilegală?
Iacătă că Home Office se ține de cuvânt șiînchide conturile bancare ale celor care nu au permisiunea de a rămâne în UK. Conform Secțiunii 40G din Immigration Act 2014 (așa cum a fost modificată prin Immigration Act 2016), Home Office a notificat banca că are obligația de a închide contul unei persoane fără drept de ședere.
Ca răspuns la întrebările din public, pun și eu aici ultimul update referitor la ETA , de azi, 10 February 2025, 2:47pm, care clarifică cine nu are nevoie de ETA.( că nah, trebuie scris negru pe alb, chiar daca lucrurile sunt logice și-n firea lor)
Nu ai nevoie de ETA dacă deții pre-settled status / settled status, family permit, sau aplicație la rezidență validă, în așteptarea deciziei (dacă nu ai aplicat ca membru de familie).
Am scris intenționat cu caractere mari, să se vadă de la o poștă.
Unde scrie asta? Păi aici:
Dacă aștepți decizia la aplicația ta pentru settled sau pre-settled status și ai primit certificatul de aplicare CoA ( adică confirmarea că cererea ta este validă) și nu ai aplicat ca membru de familie care se alătură (joining family member), nu vei avea nevoie de ETA.
Face sens, pentru că cei care aplica la rezidență ca membri de familie, nu au voie să călătorească în UK până nu primesc decizia de acordare a statusului, decât dacă au și Family Permit (care le acordă entry clearance).
Membrii de familie non-europeni ai unui cetățean european cu rezidență în UK, nu au nevoie de ETA ca să călătorească spre UK dacă au family permit, status de rezidență sau viză.
Cu alte cuvinte, dacă ai CoA pentru că ai aplicat în baza propriei prezențe în UK, în perioada eligibilă – nu ai nevoie de ETA, si daca ai aplicat ca membru de familie, iara nu ai nevoie de ETA pentru ca ori nu ai voie sa intri in UK fara family permit – si atunci nu-ti trebe ETA, ori ai family permit si n-ai nevoie de ETA. Simplu!
De câteva zile, s-a umplut feisbucu’ de vestea că guvernul oferă 200 de lire gratis, care-a pus lumea pe jar.
Atâta doar că guvernul nu dă niciun 200 de lire gratis și n-o să găsiți nicăieri suma de £200, nici pe pagina de pe gov cu Household Support Fund, nici în guidance-ul care apare în poză. De ce? Din niște motive foarte simple: 1)că nu guvernul dă acești bani, guvernul dă fonduri primăriilor, și primăriile îi împart cum vor și 2) pentru că sumele nu sunt fixe și nici la toată lumea la fel.
Hai să vedem de fapt ce HSF se dă și cui. Ce e cu banii ăștia de la primării.
-Guvernul atribuie anual tuturor consiliilor locale fonduri pentru programul Household Support Scheme(că despre el vorbim), ca să sprijine gospodăriile cu venituri micicare întâmpină dificultăți în acoperirea facturilor și costurilor de trai pe perioada iernii (facturi la apă sau energie, alimente sau obiecte esențiale). Despre HSF am scris aici: Ajutorul de la consiliul local Household Support Fund.
-Primăriile primesc sume din fond diferite și fiecare primărie are dreptul să dispună ce face cu banii primiți și cui îi dă. Fiecare Council hotărăște câți bani dă, cărei categorii anume, sub ce formă îi dă, pe ce criterii și dacă și cum trebuie să se aplice pentru ei (de asta nu e trecută nicio sumă explicit pe gov.).
–Nu există o sumă fixă care se dă la toată lumea, peste tot. Unele Consilii dau doar vouchere pentru alimente pentru familii în timpul vacanțelor școlare, cu valori diferite, altele dau vouchere pentru încălzire, alte consilii distribuie banii prin organizații caritabile și grupuri comunitare locale, la fel cum altele alocă banii către Adult and Children’s Social Care, Council Tax and Education, iar acestea contactează rezidenții direct pentru a stabili cine se încadrează la ajutor. Unele consilii nici nu specifică exact cât dau, ci decid funcție de situația aplicantului, iar altele nu au luat încă o decizie ce o să facă cu fondul și cui și cât vor da.
-Sunt 12 000 de primării în UK. Încercând să dau de urma celor “200 de lire gratis” am luat random 5 consilii să vedem ce HSF dau:
În concluzie: dacă am clarificat ce e HSF ăsta și că nu dă guvernul niciun 200, primăriile dau cât vor și cui vor, la ce vă ajută că un pensionar din East Riding primește £200, dacă tu, de ex., ești din Leicester unde nici n-au deschis aplicațiile și suma e la latitudinea lor, neprecizată? și nu ești nici pensionar.
Aveți de ales să credeți ce citiți pe feisbuc sau să credeți ce scrie pe gov și pe site-urile primăriilor. Diferența o face că primăriile dau banii, nu lumea pe fb, care poate să scrie orice. Așa că înainte să vă agitați “că se dă” nush ce, verificați cu ochii voștri la sursă.
Desi informatiile privind iesirea din țară pentru cetățenii români minori cu resedinta in strainatate sunt destul de clare, pe grupurile de romani din Marea Britanie, se rostogolesc vertiginos o multime de dezinformari, o parte din nestiinta, dar majoritar si din interes, din partea unor persoane care se ocupa cu intermedierea de acte sau/si traduceri, sau pur si simplu tepari de date personale.
Pe site-ul Politiei de Frontiera romane scrie asa: “5. MINORUL CU DOMICILIUL/REȘEDINȚA ÎN STRĂINĂTATE
Dacă minorul, cetățean român, are domiciliul sau reședința în străinătate, i se permite ieșirea din România, fără prezentarea unei declarații din care să rezulte acordul părintelui/părinților, dacă însoțitorul prezintă la controlul de frontieră documente care atestă faptul că minorul se deplasează în statul de domiciliu/reședință.[….]
Dovada domiciliului în străinătate al minorului se poate face cu următoarele documente, conform art. 24 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 248 din 20 iulie 2005 privind regimul liberei circulații a cetăţenilor români în străinătate, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 94 din 26 ianuarie 2006, cu modificările şi completările ulterioare:
a. paşaportul acestuia, în care este menţionat statul de domiciliu, numai dacă cel puţin unul dintre părinţi sau, după caz, reprezentantul legal domiciliază în statul respectiv.
b. paşaportul părinţilor, al unuia dintre părinţi sau al reprezentantului legal, după cum urmează:
paşapoartele ambilor părinţi în cazul în care aceştia au domiciliul în acelaşi stat; sau
paşaportul unuia dintre părinţi şi declaraţia celuilalt părinte, prin care îşi exprimă acordul cu privire la domiciliul minorului sau, după caz, hotărârea judecătorească prin care instanţa a stabilit domiciliul minorului la unul dintre părinţi, rămasă definitivă şi irevocabilă ori rămasă definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013;
paşaportul părintelui supravieţuitor;
paşaportul părintelui căruia i-a fost încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă ori a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi revocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013;
paşaportul reprezentantului legal.
Dovada reședinței minoruluise face cu orice document emis de autoritățile statului de reședință, care atestă că minorul are stabilită reședința în acel stat:
permis de ședere eliberat pe numele minorului;
carte de rezidență eliberată pe numele minorului ;
alte acte emise pe numele minorului de către autoritățile competente din acel stat privind înregistrarea reședinței (ex. adeverințe/certificate emise de autorități publice etc.).
Documentele eliberate de autorități oficiale din statele cu care România a încheiat tratate de asistență juridică care prevăd scutirea de astfel de formalități sunt exceptate de la procedura de supralegalizare sau aplicare a apostilei de la Haga.
NOTĂ – Legiuitorul nu stabilește în mod expres categoria documentelor acceptate ca dovadă, acestea trebuind sa fie însoțite de traducere legalizată, cu excepția permiselor/cărților de rezidență eliberate în acest sens.”
Mai precis, recent circula pe social media, raspandita de pe Tiktok, informatia bomba ca, pentru minorii care locuiesc in Marea Britanie, documentele dovada pentru resedinta minorului sunt “share code” si “scrisoarea de rezidenta” , traduse si apostilate. Am pus in ghilimele cele doua elemente deliberat, ca sunt un non sens flagrant si voi explica si de ce:
1) In UK, statusul de stabilire (rezidenta cum este denumita popular aici printre romani) pe schema de rezidenta EUSS( cea pentru cetatenii europeni locuitori in UK dinainte de Brexit) este digital. Nu avem documente fizice. Cetatenii europeni rezidenti au un cont de imigratie si atunci cand trebuie sa isi dovedeasca autoritatilor/institutiilor britanice dovada ca sunt rezidenti aici, isi genereaza din acel cont un share code, un numar digital pe care il ofera spre verificare celor care l-au solicitat. Acel numar este diferit, pentru fiecare din cele 3 situatii: pentru a demonstra dreptul la munca, pentru a demonstra dreptul de a inchiria si pentru alte motive(inscriere la scoala, schimbarea permisului de conducere, etc). Acest set de numere – share code duce in fapt catre un link dedicat pentru institutia respectiva si este valabil 90 de zile. CA ATARE ACEST SHARE CODE NU POATE FI TRADUS SI APOSTILAT! Nu se poate traduce un numar relevant numai pentru institutia/organizatia britanica care il solicita si care are acces la platforme guvernamentale digitale si sisteme de verificare, dar irelevant si neverificabil de catre Politia de Frontiera Romana, de exemplu. ( https://www.gov.uk/view-prove-immigration-status este serviciul online digital pentru cei cu rezidenta in UK)
2) “Scrisoarea de rezidenta” – in limbaj popular, nu este o scrisoare si nici un act de rezidenta, pentru ca statusul de rezidenta este digital. Atunci cand aplicatia la schema de resedinta EU Settlement Scheme este aprobata si primeste decizie pozitiva, aceasta este anuntata aplicantului pe mail, si se numeste Status Outcome. Aceasta este o notificare, si este explicit scris in ea, ca ACEASTA NU ESTE DOVADA STATUSULUI SI NU POATE FI FOLOSITA PENTRU A DEMONSTRA STATUSUL DE REZIDENT. “ This letter is your written notification of leave, which you may wish to keep for your personal records, but it is not proof of your status and cannot be used to prove your status to others. Instead, you can view your status online, via the ‘view and prove your immigration status’ service: www.gov.uk/view-prove-immigration-status. This online service provides a secure record of your immigration status which is held digitally by the Home Office and which is available to you at all times.” . Astfel, niciun angajator sau institutie nu va accepta ca dovada de resedinta aceasta notificare, ci va solicita un share code si o dovada de adresa si dupa caz si national insurance number(pentru cei de peste 16 ani)
3) Chiar si avand share code, acesta nu este o dovada ca persoana respectiva locuieste efectiv in UK, pentru ca posesorii de status au dreptul sa locuiasca in alte tari fara ca statusul sa expire si sunt sute de mii de persoane care detin status de rezidenta in Uk, dar nu locuiesc efectiv aici.
4) Motivul expunerii mele este urmatorul: majoritatea parintilor din UK care intentioneaza sa calatoreasca singuri cu minori, fara celalalt parinte si fara procura de la acesta, sunt directionati sa traduca si sa apostileze acele “documente” explicate mai sus, care nu sunt documente, cheltuind sute de lire pentru aceasta si oferindu-si date personale esentiale, pentru acest demers. Date personale care ii vulnerabilizeaza si in urma carora persoanele care le manipuleaza informatiile personale pot avea acces ilegal la contul lor de imigratie si nu numai(pe Status Outcome este numarul unic UAN, care poate fi folosit fraudulos pentru a face aplicatii de membri de familie altor persoane).
Ca atare, am scris Politiei de Frontiera Romane si Ambasadei Romaniei la Londra sa ia in consideratie explicatiile oferite mai sus si in urma consultarilor sa convina intr-o pozitie comuna:
-pentru a clarifica ce documente pot fi prezentate de fapt ca dovada a resedintei unui minor care locuiește în Marea Britanie, si anume: adeverințe/certificate emise de autorități publice ( cum ar fi scrisori de confirmare de la GP ( medicul de familie), de la scoala, de la gradinita sau de la Consiliul Local(primarie) sau chiar HMRC, daca sunt beneficiari de alocatie.)
-pentru a clarifica public pe social media ca “share code si scrisoarea de rezidenta” nu ar trebui traduse si apostilate pentru ca nu sunt documente si sunt nule si irelevante pentru autoritatile romanesti.
Ca administrator de grupuri comunitare si de suport informational pentru romanii din UK imi voi face datoria sa distribui si sa postez pozitiile oficiale ale autoritatilor romanesti, ca intotdeauna.
După cum unii dintre voi știți deja, printre altele, administrez și câteva grupuri de locuri de munca.
Ca să găsesc locuri de muncă reale pentru oamenii din grupurile mele, am devenit urmăritor la sute de agenții și am intrat să fac research in aproape toate grupurile posibile si imposibile de joburi din UK, englezesti si romanesti, pe orase sau specializari, precum și în grupurile comunitatilor locale. E inutil sa spun ca m-am dezamăgit, că pe grupurile alea, care sunt lasate la liber, continutul e 99.99% scam: boti de porn si de bitcoin, lucru de acasă: ambalări, asamblare pixuri, plicuri sau alte rahaturi, locuri de muncă cu salarii atractive zilnice dar unde nu trebuie sa faci nimic, împrumuturi rapide, permise și acte false, încărcări carduri, aplicatii ca sa castigi bani fantoma, formulare CocaCola, Tesco sau Zara, video virale si tot ce vrei.
Numai locuri de muncă de la angajatori seriosi, așa cum te-ai aștepta sa găsești pe un grup dedicat joburilor, nu prea. Pagini fake care fura logo-urile si uneori si anunturile agentiilor reale ca sa tepuiasca oamenii, anunțuri copiate de la firme de recrutare adevărate și postate de scammeri doar pentru a va accesa detaliile personale, falsi angajatori fara nume de firma, fara locatii, fara nimic, doar cu un uațap in cel mai bun caz, ca toti sunt cu mesaje in privat, tepe tepe tepe si scam. Pentru că toate vor informații personale care vor fi folosite de ei în scopuri ilegale, detalii bancare si/sau acces la telefonul tău „de la distanță”, sau transfer de bani pentru DBS sau „procesare dosar de angajare”.
Așa ca grupurile mele au rămas singurele in care nu exista scam si tepe, virale și rahaturi care nu au legătura cu joburile și nici nu accept reclama platita de la angajatori fantoma ca alții, sau postari cu „angajam orice, detalii in privat” si atat, ca nu pot gira înșelatoriile. Si unde, daca vreau sa fie anunturi de munca, trebuie sa le caut personal ore in sir pe net, sa verific daca exista agentia sau firma, daca are site si daca joburile sunt si pe site sau pe site-urile specializate de joburi. Sa ma abonez la toate consiliile locale din UK, ca sa vad ce posturi au, sa caut pe google companii de constructii sau agricultura sau IT. Să mă duc în mailurile primite sa văd ce mai are agentia respectiva de munca și unde, ca poate găsesc ceva pentru grup. Daca ma intrebi pe mine, e munca de ocnas, neplatita, doar ca sa fiu sigur ca oamenii nu vor fi pacaliti, ca n-am vazut pe nimeni care sa faca genul asta de activitate.
Dar nu asta e scopul postarii mele.
Posibil ca unii dintre voi sa fiți angajații agentiilor de munca sau recruteri, sau sa lucrati in HR pt diverse companii. Și aș fi vrut, dacă se poate, sa aduceți în discuție la sedintele de la munca următorul aspect:
1) majoritatea agentiilor au pagini inactive, “moarte” si site-uri la fel, au sub-pagini zonale unde se sau nu se posteaza joburi curent si efectiv anunturile de munca se posteaza direct in grupuri de catre recruteri, si daca clickai pe numele lor sau pe al agentiei, jobul ala nu apare nicaieri. Nici nu ai de unde să îți dai seama dacă e real sau nu, decât daca te apuci sa suni personal agenția să întrebi dacă x-ulescu care a postat lucrează la ei si jobul e pe bune. Unele grupuri nu au distribuirea ca optiune si oricum anunturile distribuite nu ar fi vizibile in alt grup, daca membrii nu-s in ambele grupuri. Iarasi, unele dintre aceste anunturi, chiar daca sunt pe bune, arata ca cele de scam (“job la fabrica de flori din X, scrie-ti pe whatsapp sau DM”), si cum scamul a atins cote maxime, cum ar putea omul obisnuit sa le diferentieze? O soluție ar fi ca joburile postate de pe profilul recruterilor să poată fi regăsite și pe pagina agentiei mamă/site-ul agenției.
2) Alt aspect ar fi ca un profil de recrutare de tip Gina Staffline, Nelu Accept, etc. de ex, nu spune nimic, si ca scammerii de obicei isi fac conturi cu genul asta de titulatura ca sa prinda oamenii in plasa, pentru ca lumea e obișnuită cu acest gen de nume de profil. Iarasi, posibilitatea de identificare reala si de verificare e minima, daca pe acel profil nu sunt datele de contact ale agentiei.
Astept o discutie reala – pentru o problema reala, poziții, feedback si pareri despre ce se poate face si nu se poate face, ca e si in interesul agentiilor/recrutorilor sa umple pozitiile cu lucratori, si al celor care isi cauta de munca.
