Începând cu 8 aprilie 2026, cresc taxele de aplicare pentru pașapoartele britanice.
-costul pentru aplicație standard online făcută din UK va crește la £102 pentru adulți și la £66.50 pentru copii.
-pentru aplicațiile trimise prin poștă, pentru adulți va fi £115.50 și pentru copii va fi £80
-pentru cei care vor pașaport la urgență într-o zi prin Premium Service va costa £239.50
-pentru cei care aplică din străinătate pentru pașaport britanic va crește la £116.50 pentru adulți și £75.50 pentru copii; iar pentru aplicațiile pe hartie, la £130 pentru adulți și £89 pentru copii
Guvernul nu obține niciun profit din costul cererilor de pașaport. Taxele de aplicare contribuie la costurile procesării documentului, la suportul consular în străinătate, inclusiv pentru pașapoarte pierdute sau furate, și la costul procesării cetățenilor britanici la frontierele UK.
Dacă trebuie să călătoriți, aplicați din timp. Anul trecut, 99,7% dintre aplicațiile pentru pașaport din UK au fost procesate în trei săptămâni.
Sursa: HM Passport Office New fees for passport applications -Published 18 March 2026
Dacă ai deja ETA și ai datorii către NHS de cel puțin £500 pentru servicii medicale primite ca vizitator în UK, autorizația ta ETA poate fi anulată. Aceasta se întâmplă după ce NHS notifică oficial Secretary of State că nu ai plătit costurile datorate.
Poate această informație e relevantă pentru sutele de mămici care au născut în UK, nefiind rezidente și care au costuri considerabile de plătit, pentru care nu au făcut un plan de restituire. Mai ales pentru cele care s-au folosit de un certificat de aplicare (CoA) obținut pentru ca au aplicat la rezidență (chiar dacă nu întruneau condițiile de aplicare), ca să nu plăteasca facturile datorate nașterii în UK, ca overseas visitor, aplicație soldată cu refuz ulterior. Așa cum se aprobă ETA, la fel se poate și anula.
Această notă prezintă câte familii – inclusiv infractori străini condamnați (FNO) și alte persoane fără statut legal – au fost returnate din UK între 1 ianuarie 2023 și 31 decembrie 2025.
Datele și statisticile din această informare sunt provizorii și provin din sisteme operaționale active, la data de 23 februarie 2026, ulterior cifrele pot fi updatate. Următorul raport trimestrial immigration system statistics va fi publicat la 21 mai 2026 și va include statistici complete despre numărul returnărilor din UK.
Returnări
Între 1 ianuarie 2023 și 31 decembrie 2025 au fost înregistrate 2.437 returnări ale unor grupuri familiale (atât returnări forțate, cât și de bunăvoie), în total 7.575 de persoane.
An
Tip returnare
Forțate
Voluntare (asistate/controlate)
Alte returnări verificate
Total
2023
Grupuri familiale
1
390
28
419
Numărul total de persoane din aceste familii
2
1.200
83
1.285
2024
Grupuri familiale
9
823
27
859
Numărul total de persoane din aceste familii
28
2.559
83
2.670
2025
Grupuri familiale
17
1.123
19
1.159
Numărul total de persoane din aceste familii
54
3.509
57
3.620
Un grup familial înseamnă mai multe persoane legate de același dosar de returnare, iar cel puțin o persoana din grup are sub 18 ani la momentul plecării. În sistemul Home Office, legătura dintre persoane și dosare se face manual; de aceea este posibil ca unele returnări ale unor familii să nu fie încă incluse în aceste cifre.
Unele persoane cărora li s-a cerut să părăsească UK nu anunță Home Office când pleacă. În astfel de cazuri, poate trece o perioadă până când Home Office află despre plecare și actualizează sistemul. Din acest motiv, datele pentru perioadele mai recente pot arăta inițial mai puține returnări decât au fost în realitate, iar cifrele cresc ulterior când cazurile sunt înregistrate retrospectiv. Categoria „alte returnări verificate” (care face parte din returnările voluntare) este afectată în mod special de acest lucru.
ETA este acum complet implementată, iar pentru a clarifica toate nelămuririle, IMA a creat un ghid al schimbărilor privind cerințele de călătorie în Marea Britanie, în atenția cetățenilor UE și EFTA (SEE) și membrilor familiilor lor care locuiesc în UK.
De reținut
Dacă aveți statut de rezidență EUSS, adică pre-settled sau settled, nu aveți nevoie de ETA. Deja dețineți eVisa, care permite transportatorilor să vă autorizeze călătoria.
Home Office a confirmat că, începând cu 14 ianuarie 2026, cetățenii care nu au nevoie de viză și care dețin CoA vor primi un mesaj de „permisiune de îmbarcare” atunci când transportatorii verifică documentele înainte de călătorie. Dacă contul vostru de imigrație UKVI este legat de pașaportul actual, nu este necesară ETA, însă la granița britanică vi se pot cere dovezi suplimentare.
Nu există nicio schimbare pentru cetățenii care aveau nevoie de viză; aceștia trebuie să aibă în continuare o viză valabilă sau un document de scutire de viză, cum ar fi un EUSS family permit valid, pentru a putea călători în UK, chiar și atunci când aplicația lor la rezidență este în procesare. Un Certificate of Application sau Acknowledgement of an Applicationnu este o viză și nu oferă scutire de viză.
Asigurați-vă că pașaportul sau documentul de identitate curent este legat de contul vostru de imigrație UKVI și că aveți la voi toate documentele necesare pentru călătorie, inclusiv dovezile suplimentare care ar putea fi cerute.
Dacă nu vă puteți actualiza contul UKVI cu pașaportul sau documentul de identitate nou înainte de călătorie, trebuie să obțineți un share code folosind serviciul View and Prove și să fiți pregătit să-l prezentați transportatorilor dacă vi se cere.
Cronologie
11 august 2025 – IMA semnalează public dificultățile de călătorie ale celor care au aplicat la rezidență și aveau CoA, inclusiv informații contradictorii și posibile probleme la frontieră.
24 decembrie 2025 – Clarificarea Home Office: cei care dețin CoA vor putea călători (sub condițiile obișnuite) atunci când aplicarea ETA începe în februarie 2026.
30 ianuarie 2026 – IMA salută intenția Home Office de a elimina formularea „nu călătoriți” de pe CoA emise începând cu 18 februarie 2026; noul sfat se aplică tuturor deținătorilor de CoA.
6 februarie 2026 – GOV.UK actualizează informațiile pentru a arăta că transportatorii (companii aeriene, feriboturi) pot confirma că cetățenii UE și EFTA (SEE) cu CoA au permisiunea de a călători.
18 februarie 2026 – CoA încep să fie emise fără textul „nu călătoriți”, schimbarea se aplică tuturor deținătorilor de CoA.
25 februarie 2026 – ETA devine obligatoriu pentru cetățenii care nu au nevoie de viză, inclusiv pentru cei din UE și EFTA (SEE) care nu dețin statut de imigrare în Marea Britanie. Deținătorii de status de rezidență EUSS sau cei cu aplicație în curs nu au nevoie de ETA. Deținătorii CoA pot călători cu acceptul transportatorului dacă contul lor UKVI este legat de documentul de călătorie curent.
Subiect
Situație înainte
Situație după
Ghid pentru cei care au CoA
Anterior, CoA-urile și unele ghiduri recomandau solicitanților să nu călătorească în timp ce cererea lor EUSS era în curs.
Începând cu 18 februarie 2026, formularea „nu călătoriți” a fost eliminată de pe CoA; noul sfat se aplică tuturor deținătorilor de CoA. Cerințele privind dovezile la frontieră rămân neschimbate.
Îmbarcarea celor care au CoA
exista riscul ca cetățenii UE/EFTA (SEE) cu CoA să nu poată urca în avion sau ferry odată cu aplicarea ETA, deoarece nu erau eligibili pentru ETA și nu dețineau o altă permisiune digitală de călătorie.
Sistemul digital Home Office va notifica transportatorii să permită îmbarcarea deținătorilor de CoA care nu necesită viză, începând cu data aplicării ETA, cu condiția ca documentul dvs. de identitate valid să fie legat de contul UKVI.
Obligația de a avea ETA
ETA a fost introdus pentru cetățenii UE/EFTA (SEE), dar nu a fost aplicat încă. Deținătorii de statut EUSS nu au nevoie de ETA.
Aplicarea ETA începe 25 februarie 2026. Deținătorii de statut EUSS nu au avut niciodată nevoie de ETA. Deținătorii de CoA care nu necesită viză nu au nevoie de ETA, dar li se poate cere să prezinte dovezi suplimentare la frontieră.
Pentru a menține acest ghid actualizat, dacă ați întâmpinat dificultăți la călătorie și sunteți deținător de CoA, puteți scrie la: travel@ima-citizensrights.org.uk
Guvernul britanic a lansat noua strategie împotriva fraudei și criminalității online prin care va desființa centrele și rețelele de scam din străinătate și va proteja publicul de cea mai răspândită infracțiune din UK.
Începând din aprilie, noul Online Crime Centre va reuni specialiști din guvern, poliție, agenții de informații, bănci, rețele mobile ( VodafoneThree, BT/EE, Sky, TalkTalk, Tesco Mobile, Virgin Media O2) și mari companii tehnologice ( Google, Meta), pentru a coordona acțiuni împotriva fraudei.
Acest Centru va identifica conturile, site-urile și numerele de telefon pe care se bazează grupările de criminalitate organizată și le va închide la scară largă, blocând SMS-uri frauduloase, înghețând conturile bancare folosite pentru fraude, eliminând conturi de social media folosite pentru escrocherii și perturbând operațiunile direct la sursă.
Sunt vizați infractorii care provoacă cele mai mari prejudicii, cei care coordonează operațiuni internaționale pentru a fura bani de la cetățenii britanici. Peste două treimi dintre escrocherii provin din afara UK, din centrele de escrocherii din străinătate care operează din Asia de Sud-Est, Africa de Vest, Europa de Est, India și China – locuri unde fraudele sunt organizate și scalate pentru a viza simultan mii de victime.
1 din 14 adulți și 1 din 4 companii au devenit victime ale fraudei, fenomen care costă economia peste 14 miliarde £ pe an.
Strategia stabilește, de asemenea, modul în care autoritățile vor sprijini forțele de ordine să utilizeze AI (inteligența artificială) pentru a detecta noi tipare de fraudă, pentru a opri transferurile bancare suspecte și pentru a folosi chatboturi care păcălesc escrocii pentru a obține informații, ce pot fi apoi folosite pentru a-i aduce în fața justiției.
Victimele vor primi un sprijin mai puternic, prin stabilirea unor standarde naționale clare privind modul în care fiecare victimă este tratată, care vor stabili timpii de răspuns, rambursarea și recuperarea banilor, pentru ca publicul să primească același nivel de servicii indiferent unde locuiește.
Infractorilor străini nu li se va permite să intre in UK: vor primi refuz de intrare în UK sau le vor fi anulate vizele.
După noile reguli introduse astăzi 5 martie 2026, orice infractor străin care a avut o sentință suspendată de cel puțin 12 luni – fie în țara de origine, fie în străinătate, indiferent de momentul în care a avut loc infracțiunea – va avea permisiunea de intrare în UK refuzată sau anulată (pe lângă puterile deja existente care permit UK să deporteze orice persoană condamnată la închisoare pe 12 luni sau mai mult). Aceasta va intra în vigoare din 26 martie, aducând Regulile de Imigrare în concordanță cu reformele din Sentencing Act 2026.
Orice migrant care dorește să se stabilească în UK trebuie să îndeplinească anumite cerințe de caracter, inclusiv un cazier curat și respectarea cerințelor de imigrare.
Secretarul de Interne Shabana Mahmood a spus:
“Să vii în UK este un privilegiu, nu un drept. Orice cetățean străin cu un istoric de criminalitate și violență nu este binevenit. Dacă reprezinți un risc pentru țara noastră, îți va fi refuzată intrarea sau vei fi îndepărtat.”
Încă de anul trecut, Home Office a anunțat în aprilie că cetățenii străini care comit infracțiuni sexuale vor fi excluși de la protecție pentru azil în UK, (Border Security, Asylum and Immigration Act), în mai – că va coborî pragul pentru ca infractorii străini să fie luați în considerare pentru deportare, și în noiembrie – că vor reorganiza legile privind drepturile omului pentru a face mai ușoară deportarea infractorilor străini.
Guvernul va legifera reformarea Articolului 8 (dreptul la viață de familie) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât siguranța publicului britanic să fie prioritizată în fața drepturilor infractorilor străini.
Schimbările apar într‑un context în care deportările migranților ilegali și ale infractorilor străini au crescut până la aproape 60.000 – cea mai mare rată din ultimul deceniu.
Astăzi, 5 martie 2026, a fost prezentat Parlamentului Memorandumul explicativ la schimbările regulilor de imigrație introduse de HC 1691, adoptate în temeiul prevederilor secțiunii 1(4) și secțiunii 3(2) din Immigration Act 1971, folosite pentru a reglementa intrarea și șederea persoanelor în UK.
4.2 Modificările Appendix EU care îi privesc pe cetățenii europeni:
5.53 EU Settlement Scheme (EUSS) permite cetățenilor din UE, din alte state ale European Economic Area (EEA) și cetățenilor elvețieni care locuiau în UK înainte de sfârșitul perioadei de tranziție după ieșirea din UE, la ora 23:00 GMT, la 31 December 2020, precum și membrilor familiilor lor, să obțină statutul de imigrație de care au nevoie pentru a continua să locuiască în UK, în conformitate cu Citizens’ Rights Agreements. EUSS family permit permite membrilor de familie relevanți să călătorească în UK, unde pot aplica la rezidență pentru a rămâne în UK împreună cu sponsorul lor.
5.54) Modificările aduse Immigration Rules pentru EUSS în Appendix EU sunt următoarele:
-Pentru a combate abuzurile identificate prin care cetățeni europeni sponsorizează aplicații la rezidență EUSS depuse de persoane care pretind în mod fals că sunt membri de familie eligibili, se introduce o nouă cerință de suitability, aliniată cu regulile deja existente privind scurtarea permisiunii de ședere(curtailment), care, acolo unde este proporțional să se procedeze așa, va permite respingerea unei aplicații EUSS atunci când este mai probabil decât improbabil că, după sfârșitul perioadei de tranziție, persoana a ajutat în mod fraudulos o altă persoană să obțină sau să încerce să obțină entry clearance ori leave to enter sau remain în UK.
-Să simplifice prevederea actuală care permite unei persoane să depună o nouă aplicație la EUSS în orice moment atunci când deține pre-settled status acordat în cadrul schemei.
-Să extindă prevederea actuală care permite unui solicitant non-european să poată folosi un card de reședință biometric expirat ca dovadă a identității și naționalității, dacă a expirat în ultimele 60 de luni (în loc de 18 luni). Astfel, cetățenii non-EEA pot continua să aplice online, fără să fie nevoiți să meargă la o programare biometrică.
Modificări ale Appendix EU (Family Permit) – cerințe suplimentare de valabilitate
5.55. La mai mult de cinci ani după sfârșitul perioadei de tranziție după ieșirea din UE, se observă în continuare tentative de abuz ale rutei family permit EUSS din partea unor persoane care pretind în mod fals că au un sponsor cetățean EEA eligibil sau o relație de familie eligibilă. Prin urmare, modificările aduse Immigration Rules pentru EUSS family permit în Appendix EU (Family Permit) introduc cerințe suplimentare de valabilitate pentru a permite respingerea aplicațiilor care nu intră în domeniul schemei și îmbunătățirea serviciilor pentru solicitanții pe această rută, după cum urmează:
Solicitantul trebuie să furnizeze dovada statutului EUSS al sponsorului (UAN- Unique Application Number) sau informații ori dovezi care, în opinia ofițerului vamal, indică faptul că sponsorul este „relevant EEA citizen”.
Solicitantul trebuie să furnizeze informații sau dovezi care, în opinia ofițerului vamal, indică faptul că relația de familie cu sponsorul intră în domeniul rutei, de exemplu un certificat de căsătorie sau un certificat de naștere (care, cu excepția cazului în care există îndoieli rezonabile privind autenticitatea, poate fi o copie și nu documentul original). Evaluarea propriu-zisă a faptului dacă acea relație de familie îndeplinește cerințele de eligibilitate pentru un EUSS family permit va continua să fie realizată ca parte a procesului de analiză a cazului pentru o aplicație validă.
***Dacă paragraful 5.54 nu vă este clar, în esență înseamnă că dacă Home Office consideră că sponsorul a ajutat pe altcineva să obțină sau să încerce să obțină fraudulos dreptul de ședere în UK sau o viză (de exemplu pretinzând fals că este membru de familie), atunci îi poate refuza o aplicație pe care o face ulterior, sau îi poate scurta / retrage statutul existent. Regula nu vizează doar solicitantul care minte, ci și persoana care îl ajută sau îl sponsorizează. Dacă ai participat la o fraudă de imigrație pentru a ajuta pe cineva să intre sau să rămână în UK, asta poate afecta propriul tău statut de rezidență în UK.
“Acesta a fost mereu cazul (mai ales din 2022), dar era aproape exclusiv în competența SRU (în cadrul EUSS). Aceste schimbări extind puterile discreționare ale EUCWs și permit ca analiza de suitability făcută atunci când este evaluată o aplicație (similară analizei de „Good Character” din aplicațiile de naturalizare) să poată duce la curtailment.
Așadar, în esență, aceste schimbări extind semnificativ puterile sistemului, per ansamblu, de a se ocupa de (a se citi: de a sancționa corespunzător) pe cei care au comis fraudă de imigrație. Și nu va exista posibilitatea de a te ascunde, decât dacă cineva are o mașină de călătorit în timp… pentru că, dacă ai comis acest tip de fraudă în 2023, nu există nicio modalitate de a o „anula”.
De remarcat (de asemenea, Români în Anglia Grup Oficial) că schimbarea de mai sus, care privește retroactiv infracțiunile de imigrație comise până acum, este întărită suplimentar ca factor de descurajare, deoarece este cuplată cu extinderea domeniului de aplicare al analizei de validity (care, astfel, privește înainte).
Aceasta – analiza mai largă de validity – va avea un impact foarte mare în oprirea JFM falși (joining family members) care depun aplicații succesive fără sens pe baza unor membri de familie fictivi (adică „cumpărarea” de UAN-uri prin intermediul escrocilor). Un solicitant JFM trebuie acum să dovedească încă de la început (adică din etapa de validity) că este rudă sau într-o relație cu sponsorul său, înainte ca aplicația să fie considerată validă. Și la fel cum schimbarea privind analiza de validity din 2023 (și apoi din 2024) a dus la o scădere majoră a numărului de fraude (reducând semnificativ grupul „de la CoA la CoA”), aceste noi schimbări vor închide, în timp, practic ușa pentru astfel de tentative frauduloase.
Și, revenind la primul punct: pentru jumătatea din grupul „de la CoA la CoA” care chiar sunt rude sau într-o relație cu sponsorul lor EEA relevant (deci nu au „cumpărat” pur și simplu UAN-ul cuiva de la un escroc), prima parte a schimbărilor (cea în care analiza de suitability poate duce la curtailment) ar trebui să fie un factor de descurajare major.
Nu mai există „hai să aplicăm pentru că e gratis și nu se întâmplă nimic”… cu aceste schimbări, orice sponsor relevant EEA/EU ar trebui să se gândească de două ori (de trei, patru, cinci ori) înainte să accepte să sponsorizeze pe cineva în cadrul EUSS.”
Aveți aici un rezumat cu principalele schimbări ale regulilor de imigrație introduse prin HC 1691, din Memorandumul explicativ din 5 martie 2026, adoptate în temeiul prevederilor secțiunii 1(4) și secțiunii 3(2) din Immigration Act 1971, folosite pentru a reglementa intrarea și șederea persoanelor în UK.
Schimbări ale Immigration Rules (HC 1691) și datele de aplicare
Modificare
Când devine aplicabilă
Introducerea Visa Brake
5 martie 2026, ora 15:00 GMT (cu efect imediat)
Reducerea duratei permisiunii de ședere pentru refugiați și protecție umanitară
Începând cu 26 martie 2026
Persoanele cărora li s‑a refuzat azilul – procedură și drepturi de apel
8 aprilie 2026
Divulgarea informațiilor despre cererile de azil atunci când cazurile implică interes public
26 martie 2026
Cerința de viză de vizitator pentru cetățenii din Nicaragua și St Lucia
5 martie 2026, ora 15:00 GMT (trece printr‑o perioadă tranzitorie)
Modificări privind restricțiile de muncă din Part 11B
8 aprilie 2026
Modificări privind ofițerii de închisoare în ruta Skilled Worker
8 aprilie 2026
Clarificarea circumstanțelor în care un copil poate primi settlement pentru a se alătura unei „rude” în UK
26 martie 2026 (ca parte din implementare generală)
Modificări privind criminalitatea în Part Suitability
22 martie 2026 pentru condamnări cu suspendare de ≥12 luni, parte din noile prevederi aplicabile începând de atunci*
Extinderea suplimentară a Ukraine Permission Extension (UPE) Scheme
8 aprilie 2026
Appendix Visitor: Permit Free Festival List
26 martie 2026 (în paralel cu celelalte actualizări)
Global Business Mobility – Service Supplier modificări pentru a include prevederi pentru cetățenii indieni
8 aprilie 2026
Global Business Mobility – Secondment Worker reducerea perioadei de angajare calificată în străinătate de la 12 la 6 luni
8 aprilie 2026
Appendix EU changes (inclusiv EUSS)
Începând cu 26 martie 2026 (parte din implementarea generală)*
Appendix EU (Family Permit) changes – cerințe suplimentare privind valabilitatea
Din 8 aprilie 2026 pentru partea legată de data de aplicare sponsor evidence; alte elemente urmează aceeași schemă generală)
Youth Mobility Scheme – modificări ale cotelor pentru țările partenere pentru 2026
26 martie 2026
Cerințe de identitate (actualizarea regulilor pentru depunerea unei aplicații valide și reutilizarea identității)
26 martie 2026
Modificări la Appendix Victim of Domestic Abuse
26 martie 2026
Modificare a cerințelor de limbă engleză
26 martie 2027 (cerință B2)
Locul unde această declarație de schimbări produce efect practic in Immigration Rules este întregul UK.
O mulțime de oameni trec la un moment dat prin situații dificile și ori nu au idee că există scheme locale gândite special ca sa ofere ajutor, pentru că nu le spune nimeni, ori nu știu cum să facă să ajungă la ele.
Așa că Expert Link, împreună cu National Expert Influencing Forum (NEIF) au realizat în toamna anului 2025 un raport de cercetare despre experiențele oamenilor în accesarea Schemelor Locale de Asistență Socială (inclusiv Discretionary Housing Payments și alte forme de sprijin de criză oferite de consiliile locale).
Raportul arată că mulți oameni nu știu de existența ajutoarelor locale decât după ce se confruntă cu o criză financiară sau când cineva le spune despre ele, că sprijinul este adesea greu de găsit, că e epuizant din punct de vedere emoțional în momentele de criză, dar că, atunci când funcționează, poate schimba cu adevărat viața.
Problemele întâmpinate de oameni
–Nu aflau de ajutoarele locale decât după ce treceau printr-o criză financiară sau când cineva le spunea despre ele. Unii credeau că odată ce primești ajutor de stat (ex. Universal Credit) nu mai există acces la alte fonduri locale suplimentare. -Alții credeau că schemele sunt doar pentru „alți oameni” (fără adăpost, refugiați), nu și pentru ei. -Majoritatea celor care au accesat sprijinul au ajuns la el datorită unei recomandări sau unei discuții cu o persoană de încredere (organizație caritabilă, food bank, housing officer). -Cei fără o rețea de sprijin au avut dificultăți chiar și în a afla că există asemenea scheme de ajutor, pentru că nu sunt vizibile și la îndemână, și aflau de ele abia după un șoc financiar, ceea ce putea întârzia sprijinul, așa că problemele li s‑au agravat. -Informațiile postate online sunt într-un limbaj birocratic sau tehnic, greu de înțeles pentru mulți, solicitanții își pierd încrederea, pentru că nu sunt siguri cum să își explice situația „corect”. -Unii participanți nu aveau acces la internet sau competențe digitale, ceea ce i-a împiedicat să descopere singuri la ce sprijin s-ar putea încadra. –Lipsa clarității privind criteriile de eligibilitate și tipurile de ajutor (de exemplu pentru chirie, energie sau o criză concretă) îi face nesiguri pe oameni, care nu înțeleg dacă se califică sau nu. -Unii au presupus că schemele sunt doar pentru cazuri „extreme” și nu s‑au gândit să aplice. –Informațiile contradictorii sau neclare primite de la funcționari sau diferite agenții le-au creat confuzie, frustrare și pierderea încrederii, ceea ce i-au făcut să renunțe.
Procesul de aplicare este confuz și complicat. Formularele sunt lungi, intruzive și greu de înțeles, iar completarea lor este dificilă mai ales când oamenii sunt deja sub presiune. Aplicațiile online au exclus sau au întârziat sprijinul pentru cei fără dispozitive (smartphone, laptop), acces la internet sau abilități digitale. Participanții au spus că au avut nevoie de ajutor — de la organizații sau vecini — pentru a completa formularul, sau doar ca să îi ajute să înțeleagă întrebările. Când sprijinul uman sau față în față lipsea, le era greu să parcurgă etapele de aplicare.
Constatări privind deciziile și comunicarea
Mulți au raportat un timp lung de așteptare pentru un răspuns, fără actualizări pe parcurs, ceea ce i‑a lăsat în incertitudine și incapacitatea de a planifica sau face alte aranjamente. Participanții cel mai adesea nu primesc niciun fel de confirmare că cererea lor a fost primită. Când venea decizia, era de obicei o scrisoare scurtă sau un e-mail, fără detalii, care nu explica de ce cererea fusese aprobată sau respinsă. Mulți nu înțelegeau de ce au fost respinși sau ce puteau face mai departe. Puțini participanți știau că există o cale de contestație sau apel și când au încercat, procesul a părut neclar sau inaccesibil.
Când oamenii nu primesc confirmare, explicații clare sau posibilitatea de a discuta cu cineva, se simt ignorați și incapabili să înțeleagă ce s-a întâmplat sau ce trebuie să facă în continuare.
Constatări privind impactul emoțional și demnitatea
A aplica pentru un ajutor a fost descris ca fiind umilitor, obositor sau traumatizant, care afectează demnitatea și siguranța. Unii au simțit că nu exista nimeni cu care să discute direct despre procesul de aplicare, ceea ce a amplificat sentimentul de singurătate și izolare. Cererile repetate de justificare a dificultăților prin care trec i-au făcut să se simtă judecați, vinovați sau rușinați și nedemni de ajutor. Atunci când sprijinul le-a fost oferit într-un mod uman și respectuos, le-a redat oamenilor speranța și demnitatea.
Constatări privind sprijinul și implicarea personală
Participanții spuneau adesea că își doreau pe cineva care să stea cu ei și să le explice lucrurile, pentru că formularele li se păreau copleșitoare, greu de înțeles și lungi, mai ales când erau deja sub presiune. Absența ajutorului față în față făcea procesul să pară neprietenos și inaccesibil. Lucrătorii de sprijin, atunci când erau prezenți, aveau un rol vital în navigarea aplicației. Altfel, acolo unde lipsea sprijinul uman, procesul părea greu de navigat. Calea de aplicare doar online excludea sau întârzia sprijinul pentru cei fără dispozitive, date, competențe digitale sau stabilitate.
Ce vor oamenii: vor ca sistemul să fie mai uman și personal, cu interacțiuni bazate pe empatie și respect. Au nevoie și de alte opțiuni în afară de accesul exclusiv digital, inclusiv față în față, prin telefon sau pe hârtie. Au cerut un limbaj simplu și clar în formulare, comunicare mai rapidă și actualizări despre stadiul cererilor. Participanții și-au dorit sprijin direct în navigarea prin procesul de aplicare la ajutoare, prin mentori sau consilieri care să îi ajute la completarea formularelor și să poată înțelege deciziile. Câteva persoane au menționat că sprijinul legat de locuințe și chirie ar trebui să fie mai adecvat realităților economice, deoarece costurile au crescut, iar ajutorul nu ține pasul cu acestea
„Keep Calm and Carry On” a devenit unul dintre cele mai cunoscute sloganuri din istoria Marii Britanii. Expresia a întărit imaginea populară despre viața în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a fost reprodusă pe o mulțime de obiecte, de la pahare de șampanie până la huse de telefon.
Însă această expresie are în spate o istorie mult mai complicată.
Sloganul „Keep Calm and Carry On” a fost creat de Ministerul Informațiilor (Ministry of Information – MOI), aflat atunci în fază de pregătire, undeva între 27 iunie și 6 iulie 1939 și făcea parte dintr-o serie de trei postere care urmau să fie folosite în caz de război. Celelalte două mesaje erau: „Your Courage, Your Cheerfulness, Your Resolution Will Bring Us Victory” și „Freedom is in Peril; Defend it with all Your Might”.
Posterul „Keep Calm” nu a fost niciodată distribuit oficial, iar până astăzi au supraviețuit foarte puține exemplare originale.
Planificatorii MOI au început să discute propaganda pentru populație încă din august 1937 și au reluat subiectul în iulie 1938. Activitatea lor era însă limitată de un acord mai vechi, potrivit căruia aceste campanii urmau să înceapă abia mai târziu în eventualitatea unui război. Inițial, MOI trebuia să se ocupe doar de știri oficiale și cenzură.
Situația s-a schimbat în martie 1939, când Royal Institute of International Affairs (Chatham House) a fost rugat să redacteze un raport secret despre propaganda externă. Atunci au apărut primele discuții serioase despre conținutul materialelor destinate publicului.
Un nou comitet pentru propaganda internă și-a început activitatea la 6 aprilie 1939. Funcționari publici, academicieni voluntari, publiciști și editori se întâlneau săptămânal. Ei au căzut rapid de acord că, odată cu izbucnirea războiului, MOI trebuia să lanseze imediat o campanie generală care să prezinte „cauza națională”. Posterele trebuiau să liniștească populația, să transmită ideea unei victorii finale sigure și să arate că întreaga societate este implicată în efortul de război.
S-a decis ca aceste postere să iasă clar în evidență față de reclamele comerciale și să fie parte dintr-o campanie coerentă. De aceea, s-a experimentat folosirea unui font special. Mesajul trebuia să atragă atenția, să fie ușor de înțeles pentru toată lumea și să combine calmarea publicului cu încurajarea acțiunii. Primele idei, precum „England is prepared”, au fost abandonate în favoarea unor mesaje mai puțin politice, cum ar fi „We’re going to see it through”.
Procesul de design s-a intensificat în mai 1939, când finanțarea a fost mutată de la serviciile secrete la Trezorerie. A fost creat un subcomitet de planificare a propagandei, format din profesioniști din presă și publicitate. Aceștia au decis că sloganul ar trebui să transmită mai degrabă o „stare de spirit” și au cerut unui grafician să pregătească mai multe variante.
Subcomitetul s-a ocupat și de tipărire și distribuție. S-a stabilit ca HM Stationery Office să se ocupe de tipărire, iar pentru a asigura acoperire națională s-a propus colaborarea cu o agenție de publicitate. Costul total estimat al campaniei era de £112,000.
Trezoreria nu a fost însă mulțumită. A refuzat ideea a șapte modele diferite și nu a vrut să aprobe cheltuieli pentru mesaje prea specifice. În urma unei ședințe din 26 iunie 1939, planul a fost blocat. A urmat o încercare rapidă de compromis: bugetul a fost redus la £45,000, pentru 2,5 milioane de exemplare ale unui singur design, care să poată fi adaptat ulterior.
Din aceste discuții a apărut „Keep Calm and Carry On”. Nu se știe exact momentul în care sloganul a fost formulat, dar documentele arată că, pe 27 iunie 1939, graficianului Wall-Cousins i-a fost trimis un nou set de instrucțiuni. La 6 iulie, erau gata mai multe propuneri, iar „Keep Calm” se afla printre ele.
Posterul a fost rezultatul direct al negocierilor legate de buget. Alegerea unui poster doar cu text a fost impusă de Trezorerie, iar mesajul reflecta ideea de „sobrietate și reținere”. Coroana stilizată provenea dintr-un proiect abandonat de „mesaj regal”, iar culorile roșu și alb au fost alese pentru efectul lor psihologic, idee preluată din surse contemporane.
După mai multe întâlniri, trei postere au fost alese: „Keep Calm”, „Your Courage” și „Freedom is in Peril”. Ele au fost aprobate oficial la începutul lui august 1939. Tipărirea a început chiar înainte de declararea războiului, iar producția era încă în desfășurare la 3 septembrie 1939.
Deși se spune adesea că posterul „Keep Calm” a fost păstrat în rezervă încă de la început, de fapt, majoritatea exemplarelor fuseseră deja distribuite centrelor locale, dar autoritățile au decis să le folosească doar în cazul unor bombardamente severe. Când aceste bombardamente nu au avut loc imediat, iar moralul populației părea mai degrabă plictisit decât panicat, ritmul campaniei a fost încetinit.
Încă de la început, sloganul a stârnit rezerve. Unii oficiali se temeau că oamenii se vor simți iritați dacă mesajul le va fi „băgat pe gât”, iar alții considerau că este prea banal pentru a inspira. Critici similare au fost aduse și celorlalte postere. După doar câteva săptămâni, întreaga campanie comercială a fost abandonată, iar stocurile de „Keep Calm” au fost păstrate până în 1940, apoi distruse din cauza lipsei de hârtie.
Este ironic faptul că un poster care astăzi simbolizează o epocă a provocat atâta neliniște la momentul apariției. Tocmai această reținere a făcut ca el să rămână ascuns timp de decenii. Abia la începutul secolului XXI, un exemplar prăfuit a fost redescoperit de doi librari din Alnwick. De acolo, sloganul a intrat din nou în istorie.
Mi s-au părut interesante statisticile anuale despre cumpărăturile de alimente și băuturi din UK și am zis că nu strică să vi le arăt și vouă.
Family Food FYE 2024 este un raport oficial care arată cum cumpără și consumă mâncare gospodăriile din UK. Datele provin din Living Costs and Food Survey, un studiu anual care colectează date de la un eșantion de 4.200 de gospodării din UK. Raportul acoperă anul financiar aprilie 2023 – martie 2024 și arată cât s-a cheltuit pe mâncare și băuturi, precum și cum s-au schimbat obiceiurile de cumpărare în contextul scumpirilor alimentelor.
Participanții țin un fel de jurnal al cheltuielilor și cantităților cumpărate, în care notează ce alimente și băuturi cumpără și cât cheltuiesc, cu bonuri fiscale, pe o perioadă de două săptămâni, atât pentru acasă, cât și pentru mâncatul în oraș.
Ca în orice astfel de studiu bazat pe ce declară oamenii, există o tendință de a raporta mai puțin decât în realitate. Acest lucru se vede cel mai clar la alcool: comparațiile cu datele de vânzări arată că consumul raportat poate fi cu 40–60% mai mic decât cel real. La restul alimentelor și băuturilor, diferențele sunt mai mici, dar tot există subraportare. De obicei, sunt omise mult mai des cumpărăturile mici, „din mers”, sau mesele luate în oraș, nu cumpărăturile mari pentru acasă.
Nu se știe sigur dacă oamenii raportează mai puțin acum decât în trecut, dar este posibil ca schimbările din ultimii ani — mai multe mese în oraș, comenzi online, cumpărături frecvente și mici — să fi dus la mai multe lucruri care au fost omise în jurnale.
Cât s-a cheltuit pe mâncare (FYE 2024)
În medie, o persoană a cheltuit £47.19 pe săptămână pe mâncare și băuturi, incluzând alcoolul și mâncatul în oraș. Ajustat la inflație, acest nivel este cu 3.2% mai mare decât în 2023, dar aproape identic cu cel din 2021.
Pentru mâncarea și băuturile consumate acasă, cheltuiala a fost de £35.94 pe săptămână, per persoană.
Pentru mâncatul în oraș, s-au cheltuit £11.25 pe săptămână, per persoană.
Cheltuielile pentru mâncatul în oraș au crescut puternic: +5.9% față de 2023 și +184.4% față de 2021 (în termeni reali).
Pentru mâncare și băuturi fără alcool, consumate acasă, s-au cheltuit £32.30 pe săptămână, per persoană, cu 3.2% mai mult decât în 2023.
Din 2020 încoace, cheltuielile pentru alcool (atât acasă, cât și în oraș) au scăzut clar, dacă se ține cont de inflație.
Mâncarea și băuturile non-alcoolice au reprezentat 11.3% din cheltuielile totale ale gospodăriilor.
Câtă mâncare se cumpără (per persoană, pe săptămână)
Pâine: 466 g
Alte produse din cereale: 537 g
Carne: 848 g
Pește: 120 g
Lapte și produse lactate: 1 471 ml
Brânză: 125 g
Ouă: 2 bucăți
Grăsimi (ulei, unt etc.): 145 g
Fructe: 961 g
Legume (fără cartofi): 1 003 g
Cartofi: 550 g
Zahăr și dulcețuri: 85 g
Prăjituri și produse de patiserie: 159 g
Biscuiți și pâine crocantă: 156 g
Dulciuri: 126 g
Băuturi (în general): 50 g/ml
Băuturi răcoritoare: 1 555 ml
Băuturi alcoolice: 592 ml
*Aceste statistici sunt publicate sub numele Family Food începând cu 2002, iar datele acoperă consumul de alimente din UK pe o perioadă foarte lungă de timp, inclusiv estimări istorice din 1940 până în prezent, bazate inițial pe National Food Survey, ale cărui date și rapoarte vechi sunt acum disponibile public.
Dacă ai nevoie de ajutor ca să aplici la beneficii, Department for Work and Pensions (DWP) poate organiza o vizită în persoană la tine acasă, la spital dacă te afli internat, într-un centru de suport sau într-un spațiu din centrele sau birourile Jobcentre Plus.
DWP poate aranja o vizită dacă:
ești o persoană tânără vulnerabilă care cere beneficii pentru prima dată
ai nevoi complexe sau o dizabilitate
nu ai pe nimeni care să te ajute și nu poți aplica în alt mod
DWP mai poate aranja o vizită și dacă cineva solicită să fie numit appointee (o persoană care să te ajute să îți administrezi beneficiile)
Vizitele sunt oferite doar dacă ești eligibil. Nu poți solicita sau programa singur o vizită.
Organizații precum Citizens Advice, Age UK îți pot face referral pentru o astfel de vizită de ajutor.
După ce o vizită este aprobată, o să te sune Echipa de Vizitare DWP pentru a programa întâlnirea. O să ți se comunice data, ora, numele persoanei care va veni, ce documente trebuie să ai și detalii despre siguranța aranjamentului. După apel vei primi o scrisoare și un sms cu confirmarea vizitei.
În ziua vizitei, ofițerul DWP îți arată legitimația cu fotografie, iar numele de pe legitimație trebuie să fie la fel cu cel din scrisoare sau sms.
Vizita durează în funcție de situația ta și de informațiile necesare, dar în general ține 30 de minute până la maxim 2 ore.
Dacă nu poți fi prezent anunță echipa de vizitare la numărul de telefon de pe scrisoare.
