Țepele, scamul și înșelătoriile cu actele de UK au ajuns la asemenea nivel că până și statul se roagă de voi să verificați cine e și ce hram poartă cel care vă promite rezolvarea, pretinzând ca e immigration adviser.
Mulți oameni care au probleme urgente legate de status, vize, refuzuri la aplicații sau la intrarea în UK sau alte probleme de imigrație caută ajutor rapid și ajung să aibă încredere în persoane care nu sunt acreditate.
Grupurile de facebook, tiktokul sunt pline de ajutători și făcători de acte, zilnic se fac conturi noi de “gigica acte în UK”/ “acte pentru români”, pe lângă veșnicii contabili care nu au nicio treabă cu imigrația, și pe orice postare stau la pândă țepari care recomandă “specialiști” în imigrație. De cele mai multe ori, nu numai că acești „adviseri” dau informații greșite, după ureche sau cu chat gpt, și cer bani mulți, fac aplicații incorecte sau chiar dispar după ce primesc banii. Iar majoritatea celor care caută ajutor nu știu că adviserii de imigrație trebuie să fie reglementați. Această lipsă de informare îi expune pe oameni la escrocherii, consiliere de slabă calitate, pierderi financiare și consecințe grave asupra situației lor de imigrație.
Pentru asta, Immigration Advice Authority a lansat prima sa campanie națională de informare prin care îi avertizează pe oameni să fie atenți la persoanele care oferă ajutor pentru imigrație, frauduloși și nereglementați.
Mesajul principal al campaniei este simplu: înainte să ai încredere într-un adviser de imigrație, verifică-l. E gratis.
Ca să verifici dacă un adviser este acreditat, click aici → Adviser Register Ca să găsești un adviser de imigrație înregistrat, click aici→ Adviser Finder
Campania va fi promovată în toată țara pe social media, online și prin reclame publice și va include materiale în mai multe limbi, pentru a ajunge la cât mai multe comunități din UK.
*IAA stabilește și aplică standarde profesionale pentru adviserii de imigrație și ia măsuri împotriva celor care operează ilegal sau oferă consiliere sub standardele cerute.
Pe rețelele sociale, nu toate comentariile sunt considerate simple păreri sau sfaturi, atunci când conținutul lor sau scopul depășește limita legală. În UK, anumite tipuri de mesaje pot avea consecințe legale serioase atunci când încurajează, facilitează sau promovează activități ilegale, fraude, dezinformare sau impersonare.
Nu trebuie neapărat ca fapta ilegală să fie efectiv comisă pentru ca un comentariu/postare să fie sancționabil, legea se aplică și celor care o încurajează, o explică sau o promovează, sau transmit informații false cu potențial de prejudiciu, chiar și indirect. În funcție de conținut și intenție, astfel de comentarii pot intra sub incidența mai multor acte legislative penale și civile din UK.
Pun aici principalele încadrări legale relevante:
Incitare / încurajare la infracțiuni Comentariile care explică, sugerează sau încurajează comiterea unor ilegalități se încadrează ca infracțiuni de încurajare sau asistare a unei infracțiuni, reglementate de Serious Crime Act 2007 și pot fi sancționate chiar dacă fapta nu are loc. Legea stabilește că o persoană comite infracțiune dacă „does an act capable of encouraging or assisting the commission of an offence” și „intends to encourage or assist its commission” (secțiunea 44). Asta înseamnă că simpla postare a unor instrucțiuni sau îndemnuri pentru activități ilegale poate fi suficientă. Exemple: comentarii de tip „pune-te mamă singură la UC”, „modifică statementurile bancare”, “aplică pentru șercod ca să ai drept de muncă” sau explicații despre cum se ocolește legea.
Fraudă și scam-uri online Comentariile care promovează metode de fraudă, oferă „ghiduri” de scam, conținut online care creează aparențe înșelătoare pentru câștig, tentând oamenii să participe la activități ilegale, distribuirea de linkuri către scheme frauduloase intră sub incidența Fraud Act 2006. Legea prevede că există infracțiune atunci când cineva face o declarație falsă sau înșelătoare („false representation”) și urmărește un câștig sau să provoace pierderi altora (secțiunea 2). Exemple: „ îți rezolv actele la Home Office”, „fac benefituri cu 100% aprobare garantată” sau conturi care pretind servicii legale sau financiare inexistente.
Mesaje false sau manipulative (comunicări malițioase) Postările și comentariile care induc în eroare, răspândirea deliberată de informații false, manipulative sau menite să provoace anxietate ori prejudiciu psihologic se încadrează la infracțiuni de comunicare, conform Malicious Communications Act 1988. Este infracțiune trimiterea unui mesaj „false” dacă scopul este „to cause distress or anxiety to the recipient” (secțiunea 1). Exemple: comuncări de tip „se opresc toate plățile mâine”, „guvernul nu te mai lasă să intri” sau alte informații false care induc frică.
Mesaje ilegale pe rețele publice (social media) Utilizarea platformelor online pentru a transmite conținut ofensator, amenințător sau grav înșelător intră sub incidența Communications Act 2003. Legea stabilește că este infracțiune trimiterea printr-o rețea publică a unui mesaj „grossly offensive or of an indecent, obscene or menacing character” (secțiunea 127). Social media intră în această categorie, astfel că anumite tipuri de comentarii pot fi urmărite penal. Exemple: amenințări directe („o să vezi tu ce pățești”), insulte extreme, mesaje extrem de ofensatoare sau conținut care incită la violență, ură și intimidare în spațiul public online.
Dezinformare și conținut fals dăunător Postările care conțin informații false cu intenția de a produce prejudicii sunt reglementate de Online Safety Act 2023. Asta acoperă situații de dezinformare periculoasă și conținut care produce efecte reale, când se transmit informații „knowing the information to be false” și cauzează “non-trivial psychological or physical harm to a likely audience”. Exemple: postări false despre proceduri legale care determină oamenii să ia decizii greșite, „sfaturi” false care afectează decizii legale sau care duc la pierderi financiare sau informații inventate despre instituții, pentru a manipula publicul.
Impersonare (avocați falși sau servicii false) Când cineva pretinde că este avocat, immigration adviser, contabil sau specialist și oferă servicii inexistente, situația se încadrează în fraudă prin reprezentare falsă, sub Fraud Act 2006. Legea include în „representation” și identitatea sau calificările unei persoane, iar dacă acestea sunt false și folosite pentru câștig sau inducerea în eroare, aceasta este infracțiune. Exemple: conturi care spun „suntem avocați de imigrație UK” fără autorizație, persoane care cer bani pentru „apeluri la tribunal” inexistente sau „servicii garantate” la Home Office.
Harassment (hărțuire online) Comentariile repetate, agresive, de intimidare, manipulare sau de presiune psihologică reprezintă harassment, reglementat de Protection from Harassment Act 1997. Legea interzice „a course of conduct which amounts to harassment… and which he knows or ought to know amounts to harassment” (secțiunea 1). Exemple: atacuri constante asupra unei persoane, mesaje repetate de intimidare sau campanii coordonate de presiune online.
Defăimare Dacă postările conțin afirmații false care afectează reputația unei persoane sau instituții, acestea intră sub incidența Defamation Act 2013. O declarație este defăimătoare dacă „its publication has caused or is likely to cause serious harm to the reputation of the claimant” (secțiunea 1). Nu este infracțiune penală, dar poate duce la despăgubiri. Exemple: acuzații false că cineva este escroc fără dovezi, postări care distrug reputația unei firme sau distribuirea de informații neadevărate despre activitatea unei persoane.
Dacă ai primit un e-mail, mesaj pe telefon, apel telefonic, sau ai observat un anunț sau site suspect, chiar dacă nu ai pierdut bani sau nu ai răspuns, dacă nu par în regulă, oprește-te și:
Nu da clic pe niciun link.
Nu oferi detalii personale sau bancare.
Întrerupe contactul.
Informează-ți familia și prietenii pentru a-i alerta.
Dacă ai pierdut bani, raportează la Action Fraud sau sună la Poliția Scoțiană la 101.
Nimeni nu este imun la fraude.Escrocii vizează pe oricine, fie online fie la domiciliu, adesea manipulând emoțional victimele înainte de a le fura bani sau date personale. Într-un singur an, 1 din 17 adulți au fost victime ale fraudelor.
dacă primești mailuri suspecte: înainte de a șterge emailul, redirecționează-l la report@phishing.gov.uk.
dacă primești apeluri telefonice și mesaje text suspecte: Pentru apeluri, trimite un mesaj text la 7726 cu cuvântul “Call” urmat de numărul apelantului scam. Pentru mesaje: Apasă și ține apăsat pe mesaj până apare opțiunea de ‘Forward’. Când apare câmpul ‘To’, tastează numărul 7726. Apasă pe send. După ce ai trimis, o să trebuiască să trimiți numărul de telefon al mesajului suspect
pentru mesajele primite prin aplicații : blochează numărul. Folosește funcția report a aplicației pentru a notifica platforma despre mesajul suspect.
dacă vezisite-uri web false: Raportează site-urile web suspecte la National Cyber Security Centre (NCSC) pentru a ajuta la investigarea și eliminarea lor.
dacă ai primit ceva suspect prin poștă: Contactează Royal Mail pentru a raporta frauda poștală.
Cum să raportezi :
Raportează la Action Fraud ( centrul de raportare pentru fraude și infracțiuni cibernetice în Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord) . Dacă ați fost păcălit, fraudat sau ați fost victima unei infracțiuni cibernetică, raportați-o la Action Fraud online sau sunând la 0300 123 2040. Mai multe detalii aici.
Raportează la Poliția Scoțiană: În Scoția, toate cazurile de fraudă și alte infracțiuni financiare trebuie raportate la Poliția Scoțiană sunând la 101.
Anunță-ți banca: Dacă ai pierdut bani sau crezi că un fraudator a accesat contul tău bancar, anunță-ți banca sau furnizorul de servicii de plată cât mai curând posibil pentru a-ți proteja contul și a recupera banii. Contactează-i întotdeauna direct folosind un e-mail sau număr de telefon cunoscut, precum cele afișate pe site-ul lor sau pe spatele cardului tău, sau sună la 159.
Anunță alte organizații relevante: ar trebui să contactezi orice altă organizație dacă numele lor a fost folosit în fraudă, fie un furnizor de energie sau DVLA, fie Facebook sau Google. Spune-le ceea ce s-a întâmplat și cere o investigație.
Înainte de a raporta, strânge cât mai multe detalii despre ce s-a întâmplat. Notează:
Detaliile celui care a făcut contactul – nume, număr de telefon, adresă web, adresă de email sau URL-ul profilului de pe rețelele sociale
Documente sau dovezi de susținere, inclusiv emailuri, mesaje text sau capturi de ecran
Modul în care ai plătit orice sumă de bani, de exemplu card de credit, card de debit sau transfer bancar
Ce te-a alertat în legătură cu frauda sau te-a făcut suspicios.
Infracțiunile motivate de ură, cunoscute sub denumirea de hate crime, reprezintă acte antisociale care atrag sancțiuni legale și sunt motivate de sentimente de ostilitate sau prejudecată ale infractorului față de o anumită comunitate. Această comunitate este identificabilă prin intermediul unei caracteristici comune, precum rasă, naționalitate, etnie sau origine etnică, limbă, religie, gen sau orientare sexuală, opinie, apartenență politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA. Infracțiunile motivate de ură nu sunt direcționate personal împotriva victimei, ci sunt influențate de ura sau prejudecata infractorului față de grupul sau caracteristica comună a comunității respective.
Termenul “infracțiune motivată de ură” este unul care suscită o atenție considerabilă în societatea modernă, deoarece ridică probleme complexe legate de discriminare, drepturile omului și justiție. Aceste infracțiuni au fost recunoscute ca o problemă gravă, deoarece ele nu afectează doar victima directă, ci au și un impact negativ asupra întregii comunități asociate caracteristicii comune care a motivat infracțiunea.
În mediul online, hate speech-ul se manifestă sub diverse forme, de la comentarii răutăcioase la amenințări violente și incitare la ură. Fenomenul hate speech-ului nu este deloc nou, însă platformele de socializare au amplificat și extins posibilitățile de a-l răspândi. Cu milioane de utilizatori activi în fiecare zi, Facebook și alte platforme similare au devenit terenuri fertile pentru incitarea la ură și propagarea discursului violent. Hate speech-ul online nu doar afectează individul sau grupul țintă, ci poate avea și impact asupra securității cibernetice în ansamblul său.
Incitarea la ură pe Facebook se referă la postări, comentarii, sau alte activități online care promovează sau susțin violența, discriminarea, rasismul, xenofobia, misoginismul sau alte forme de ură și intoleranță. Aceste acțiuni pot viza grupuri sau indivizi și pot avea un impact grav asupra victimelor și societății în ansamblu.
Infracțiunile motivate de ură pot lua diverse forme, inclusiv agresiuni fizice, hărțuire verbală, hărțuire online, distrugerea proprietății și altele. De asemenea, aceste infracțiuni pot avea consecințe grave asupra victimelor, inclusiv traume psihologice și sociale.
Care sunt cele mai comune forme de incitare la ură pe Facebook?
Discursul rasist și xenofob: Postări sau comentarii care atacă grupuri etnice sau minorități. Incitarea la violență: Apeluri la violență fizică sau verbală îndreptate împotriva altor persoane sau grupuri. Dezinformarea și propagarea teoriilor conspiraționiste: Răspândirea informațiilor false pentru a crea animozitate și suspiciune. Abuzul și hărțuirea online: Stalking, insulte și alte comportamente dăunătoare.
Facebook abordează într-un fel aparte, ceea ce numim ”discursul urii”. Încă din 2018, aceste reglementări au fost re-formulate și actualizate continuu, astfel încât să urmeze normele și legile statelor sau reglementările legale internaționale.
„Nu permitem discursurile de ură pe Facebook. Ele creează un mediu de intimidare și excludere și, în unele cazuri, pot promova violența în afara spațiului online.
Definim discursul de ură ca o atac direct împotriva oamenilor – în loc de concepte sau instituții – pe baza a ceea ce numim caracteristici protejate: rasă, etnie, origine națională, dizabilitate, afiliere religioasă, castă, orientare sexuală, sex, identitate de gen și boli grave. Definim atacurile ca fiind discursuri violente sau deumanizante, stereotipuri dăunătoare, afirmații de inferioritate, expresii de dispreț, dezgust sau respingere, blesteme și apeluri la excludere sau segregare. (…) De asemenea, interzicem utilizarea termenilor injurioși care sunt utilizați pentru a ataca oamenii pe baza caracteristicilor lor protejate”
Hate speech – efecte în lanț pentru întreaga comunitate online
Impactul asupra victimelor – Incitarea la ură pe Facebook poate avea un impact devastator asupra victimelor. Aceasta poate duce la anxietate, depresie și traume emoționale. De asemenea, poate determina victimele să se retragă din mediul online sau să-și închidă conturile, limitându-le libertatea de exprimare și participarea la comunitatea online.
Creșterea polarizării sociale – Incitarea la ură alimentează polarizarea socială și diviziunile dintre grupuri. Aceasta poate contribui la radicalizarea indivizilor și la intensificarea tensiunilor sociale. Mai mult, polarizarea poate submina coeziunea socială și dialogul constructiv în societate.
Amenințarea securității online și offline – Incitarea la ură pe Facebook poate duce la amenințări la adresa securității, în special atunci când se referă la apeluri la violență sau la organizarea de activități violente în offline. Extremismul online poate să ducă la acțiuni periculoase și chiar la acte de terorism.
Discursul urii – Reglementări legate în România și în Marea Britanie
Structura legală în România
România, ca și multe alte țări, a recunoscut necesitatea de a aborda discursul de ură de pe platformele de socializare și a implementat o structură legală pentru a-l combate. Mai multe articole din Codul Penal (instrumentul legal pentru autoritățile din România) sunt relevante pentru discursul de ură, inclusiv:
Articolul 297 – Definirea discursului de ură: Acest articol definește discursul de ură ca fiind discursul public sau actele publice care promovează discriminarea, ura sau violența împotriva individelor sau grupurilor în funcție de rasă, naționalitate, etnie, religie, gen, orientare sexuală, dizabilitate sau alte caracteristici similare.
Articolul 369 – Incitarea la discriminare: Acest articol criminalizează incitarea la discriminare, ură sau violență bazată pe aceleași caracteristici menționate în Articolul 297.
Articolul 208 – Calomnie: Declarațiile calomnioase, care pot fi adesea împletite cu discursul de ură, sunt, de asemenea, reglementate de legea românească.
România a adoptat și Directiva Uniunii Europene 2016/1148 privind Securitatea Rețelelor și Sistemelor de Informații (Directiva NIS), care obligă furnizorii de servicii esențiale, inclusiv platformele de socializare, să implementeze măsuri de securitate și să raporteze incidente, care ar putea implica potențial discurs de ură.
În plus față de reglementările legale, România are o agenție națională, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, responsabilă cu monitorizarea și combaterea discriminării și a discursului de ură. Consiliul are autoritatea de a investiga și impune sancțiuni celor care se angajează în discurs de ură.
Structura legală în Regatul Unit
Regatul Unit dispune de o structură legală cuprinzătoare pentru a combate discursul de ură pe platformele de socializare. Câteva acte legislative și reglementări cheie includ:
Legea Ordinii Publice din 1986 – Această lege criminalizează incitarea la ură rasială, ură religioasă și ură bazată pe orientare sexuală. Conține, de asemenea, prevederi privind afișarea de materiale scrise care sunt amenințătoare, abuzive sau insultante, cu intenția de a stârni ura.
Legea Comunicării din 2003 – Secțiunea 127 a acestei legi face dintr-o infracțiune trimiterea, prin intermediul unei rețele publice de comunicații electronice, a mesajelor care sunt grav ofensatoare, indecente, obscene sau amenințătoare. Această prevedere a fost utilizată pentru a-i procesa pe indivizi pentru discursul de ură de pe platformele de socializare.
Legea Comunicărilor Malicioase din 1988 – Această lege criminalizează trimiterea de mesaje cu intenția de a provoca suferință sau anxietate. A fost utilizată pentru a aborda hărțuirea online și discursul de ură.
Legea Egalității din 2010 – Această lege interzice discriminarea, hărțuirea și victimizarea pe baza diferitelor caracteristici protejate, inclusiv rasă, religie, orientare sexuală și dizabilitate. Acoperă atât comportamentul offline, cât și cel online.
De asemenea, în Marea Britanie se discută Proiectul de Lege privind Daunele Online – Guvernul britanic a propus Legea privind Siguranța Online, care urmărește să stabilească o structură legală pentru abordarea conținutului online dăunător, inclusiv discursul de ură, pe platformele de socializare. Aceasta va impune companiilor tech o datorie de grijă pentru a proteja utilizatorii lor de prejudicii.
Platformele de socializare colaborează strâns cu autoritățile și organizațiile non-guvernamentale pentru a combate incitarea la ură și extremismul online. Această cooperare poate include partajarea informațiilor relevante și dezvoltarea de strategii comune de combatere a incitării la ură.
Material de : Mariana Papava IT Security and Business Intelligence tel. (0044) 07306 818 616 www.nozomi.uk mariana@nozomi.ro mariana@nozomi.uk
Azi o să discutam despre un subiect destul de evitat de toată lumea: preluarea și distribuirea textelor pe facebook. Despre fapta de a lua ceva făcut de altul și despre reacția și atitudinea pe care o au atunci când sunt descoperiți și li se semnalează. Căci în proporție covârșitoare, cei care-o comit sunt mai revoltați decât autorul pe care l-au furat. Și o să iau ca exemplu două postari, din care una viralizată grav pe FB in ultimele 24 de ore cu mesajul “EDUCAȚIA ÎNCEPE ACASĂ” cu un autor pe care nu l-am putut găsi încă, atât de mult s-a rostogolit copiată și răscopiată de fiecare.
Unii n-au rezistat, au luat-o cu copy paste și și-au însușit-o pur si simplu ca fiind “emanația” lor, altii mai onești au mentionat “postare preluată”. De unde preluată, nu se stie. De la altul care a ‘preluat-o” și el. Lumea considera ca e ‘prea frumos mesajul‘ și prea educativ ca să se mai întrebe al cui e, sau daca merită cumva să contacteze autorul să îi ceară voie sa îl reproducă, sau să-l întrebe pe cel la care a găsit-o, de unde o are. Dacă textul/subiectul dă bine la ureche sau ‘le zice bine’, toată lumea se repede să-l reproducă pentru like, aplauze și ‘respect’. E pe febe și dacă e pe fb, e al oricui, al tuturor, ce atâta proprietate intelectuală. Înca nu s-a ajuns la gradul de conștientizare, responsabilitate și asumare cât să nu luăm ceva ce nu e produs/gândit de noi, fără să cerem voie sau să dăm credit autorului.
Postarea aceasta educativă e doar un exemplu, dar se întâmplă zi de zi. Iar majoritatea nu consideră că au făcut ceva rău, deși dacă cineva și-ar face poză cu casa&mașina lor și-ar pretinde că-s ale lui, ar lua foc. Adevărul e că e mai ușor și rapid să apeși butonul de share sau să faci un screenshot, decât să selectezi un text, evitând cu grijă numele autorului și locul și să îl copiezi. Diferența stă în laude și like-uri. Și-n orgolii.
În pozele 2 și 3 – aveți un model de reacții, ale unei duamne de pe grupul Informații generale În UK, căreia i s-a semnalat că și-a însușit integral un material de la mine. Evident că știa de la cine și de unde l-a luat. Chiar? ce-a fost greșit? C-a dat copy paste și a plantat și distribuit ceva ce nu era al ei și-a rezistat eroic la laude și respecturi, mulțumind radioasă pentru ele? sau c-a sărit la gâtul românilor cei răi care nu închid și ei ochii la “facerea ei de bine”?
Dragii mei, NU postați/copiați materiale care nu vă aparțin, chiar dacă e o informație folositoare. Dacă e folositoare, dați-i share. Dacă o copiați, puneti numele autorului, link la el / sursa și puneți textul în ghilimele(“text preluat” nu e o scuză bună). Eventual faceți screenshot, nu luați cu copy paste.
NU distribuiti tot ce vă pică în mână pe net. Verificați și informația, verificați mai întai și autorul postării, înainte de a da share.Poate răspândiți o prostie și vă faceți de râs.
Material de Victor Dobrescu. Care nu suportă să fie furat.
