Astăzi 5 martie, a fost publicat acel discurs privind reformele în domeniul imigrației susținut de Home Secretary Shabana Mahmood, la Institute for Public Policy Research din Londra.
E, și în acest discurs, destul de lung, ministrul de interne a evidențiat printre altele că numai anul trecut, au fost cheltuite £4 miliarde pentru cazareacelor care cer azil în UK, că au rămas 100.000 de persoane care trăiesc acum la costuri care pun presiune pe contribuabili, și că din acest motiv, vor testa modelul Danemarcei care a oferit stimulente financiare pentru întoarcerea voluntară a solicitanților de azil sau a persoanelor respinse, prin care 95% din ei au plecat voluntar.
Ca atare, a anunțat că guvernul britanic va testa un model asemănător, pentru familiile cărora li s-a respins cererea de azil, inclusiv pentru zecile de mii care nu au avut un motiv întemeiat să ceară azil în UK, și care doar și-au încercat norocul aici, oferindu-le o sumă de £10.000 pentru fiecare persoană și până la maxim £40.000 pentru fiecare familie, pentru a pleca de bunăvoie din UK.
Pentru context, o familie de 3 persoane cazată într-un hotel pentru solicitanți de azil costă până la £158.000 pe an. Așa că, dacă aceste stimulente vor da rezultate, ele vor aduce economii importante pentru contribuabili.
În cazul în se refuză plecarea voluntară, se va trece la îndepărtarea forțată pentru cei care pot fi returnați în siguranță în țara lor de origine.
Este în desfășurare consultarea privind cum trebuie realizată îndepărtarea familiilor cu copii, astfel încât să fie umană și eficientă; chiar dacă faptul că UK nu a aplicat reguli drastice pentru cei cu azilul respins, a stimulat în continuare nenumărate familii cu copii să traverseze cu bărcile spre UK.
Părinții din aceste familii care se pot întoarce în siguranță în țara lor de origine ar trebui să accepte plata stimulent, în loc să ajungă să fie înlăturați forțat.
Asta e oferta din discurs, e doar pentru azilanții refuzați, cei care vin cu bărcile la noroc și pomană din banul public din UK.
Update 10 martie 2026: Am rămas profund surprins să vad cum ajung aceste informații distorsionate pe social media, FB și TikTOK, de către creatori de conținut leșinați după vizualizări și trafic, unii complet iresponsabili, alții simpli analfabeți funcțional, care nu înțeleg un text citit, au văzut și ei titlurile la alții/ziare și au rostogolit știrea că se dau 40000 de lire celor care vor să plece definitiv din UK. Nope, nu se dau. Iar chestia asta cam intră la communications offences din Online Safety Act 2023, aplicabile din 31 ian 2024 -“false information intended to cause non-trivial harm”.
Infractorilor străini nu li se va permite să intre in UK: vor primi refuz de intrare în UK sau le vor fi anulate vizele.
După noile reguli introduse astăzi 5 martie 2026, orice infractor străin care a avut o sentință suspendată de cel puțin 12 luni – fie în țara de origine, fie în străinătate, indiferent de momentul în care a avut loc infracțiunea – va avea permisiunea de intrare în UK refuzată sau anulată (pe lângă puterile deja existente care permit UK să deporteze orice persoană condamnată la închisoare pe 12 luni sau mai mult). Aceasta va intra în vigoare din 26 martie, aducând Regulile de Imigrare în concordanță cu reformele din Sentencing Act 2026.
Orice migrant care dorește să se stabilească în UK trebuie să îndeplinească anumite cerințe de caracter, inclusiv un cazier curat și respectarea cerințelor de imigrare.
Secretarul de Interne Shabana Mahmood a spus:
“Să vii în UK este un privilegiu, nu un drept. Orice cetățean străin cu un istoric de criminalitate și violență nu este binevenit. Dacă reprezinți un risc pentru țara noastră, îți va fi refuzată intrarea sau vei fi îndepărtat.”
Încă de anul trecut, Home Office a anunțat în aprilie că cetățenii străini care comit infracțiuni sexuale vor fi excluși de la protecție pentru azil în UK, (Border Security, Asylum and Immigration Act), în mai – că va coborî pragul pentru ca infractorii străini să fie luați în considerare pentru deportare, și în noiembrie – că vor reorganiza legile privind drepturile omului pentru a face mai ușoară deportarea infractorilor străini.
Guvernul va legifera reformarea Articolului 8 (dreptul la viață de familie) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât siguranța publicului britanic să fie prioritizată în fața drepturilor infractorilor străini.
Schimbările apar într‑un context în care deportările migranților ilegali și ale infractorilor străini au crescut până la aproape 60.000 – cea mai mare rată din ultimul deceniu.
Astăzi, 5 martie 2026, a fost prezentat Parlamentului Memorandumul explicativ la schimbările regulilor de imigrație introduse de HC 1691, adoptate în temeiul prevederilor secțiunii 1(4) și secțiunii 3(2) din Immigration Act 1971, folosite pentru a reglementa intrarea și șederea persoanelor în UK.
4.2 Modificările Appendix EU care îi privesc pe cetățenii europeni:
5.53 EU Settlement Scheme (EUSS) permite cetățenilor din UE, din alte state ale European Economic Area (EEA) și cetățenilor elvețieni care locuiau în UK înainte de sfârșitul perioadei de tranziție după ieșirea din UE, la ora 23:00 GMT, la 31 December 2020, precum și membrilor familiilor lor, să obțină statutul de imigrație de care au nevoie pentru a continua să locuiască în UK, în conformitate cu Citizens’ Rights Agreements. EUSS family permit permite membrilor de familie relevanți să călătorească în UK, unde pot aplica la rezidență pentru a rămâne în UK împreună cu sponsorul lor.
5.54) Modificările aduse Immigration Rules pentru EUSS în Appendix EU sunt următoarele:
-Pentru a combate abuzurile identificate prin care cetățeni europeni sponsorizează aplicații la rezidență EUSS depuse de persoane care pretind în mod fals că sunt membri de familie eligibili, se introduce o nouă cerință de suitability, aliniată cu regulile deja existente privind scurtarea permisiunii de ședere(curtailment), care, acolo unde este proporțional să se procedeze așa, va permite respingerea unei aplicații EUSS atunci când este mai probabil decât improbabil că, după sfârșitul perioadei de tranziție, persoana a ajutat în mod fraudulos o altă persoană să obțină sau să încerce să obțină entry clearance ori leave to enter sau remain în UK.
-Să simplifice prevederea actuală care permite unei persoane să depună o nouă aplicație la EUSS în orice moment atunci când deține pre-settled status acordat în cadrul schemei.
-Să extindă prevederea actuală care permite unui solicitant non-european să poată folosi un card de reședință biometric expirat ca dovadă a identității și naționalității, dacă a expirat în ultimele 60 de luni (în loc de 18 luni). Astfel, cetățenii non-EEA pot continua să aplice online, fără să fie nevoiți să meargă la o programare biometrică.
Modificări ale Appendix EU (Family Permit) – cerințe suplimentare de valabilitate
5.55. La mai mult de cinci ani după sfârșitul perioadei de tranziție după ieșirea din UE, se observă în continuare tentative de abuz ale rutei family permit EUSS din partea unor persoane care pretind în mod fals că au un sponsor cetățean EEA eligibil sau o relație de familie eligibilă. Prin urmare, modificările aduse Immigration Rules pentru EUSS family permit în Appendix EU (Family Permit) introduc cerințe suplimentare de valabilitate pentru a permite respingerea aplicațiilor care nu intră în domeniul schemei și îmbunătățirea serviciilor pentru solicitanții pe această rută, după cum urmează:
Solicitantul trebuie să furnizeze dovada statutului EUSS al sponsorului (UAN- Unique Application Number) sau informații ori dovezi care, în opinia ofițerului vamal, indică faptul că sponsorul este „relevant EEA citizen”.
Solicitantul trebuie să furnizeze informații sau dovezi care, în opinia ofițerului vamal, indică faptul că relația de familie cu sponsorul intră în domeniul rutei, de exemplu un certificat de căsătorie sau un certificat de naștere (care, cu excepția cazului în care există îndoieli rezonabile privind autenticitatea, poate fi o copie și nu documentul original). Evaluarea propriu-zisă a faptului dacă acea relație de familie îndeplinește cerințele de eligibilitate pentru un EUSS family permit va continua să fie realizată ca parte a procesului de analiză a cazului pentru o aplicație validă.
***Dacă paragraful 5.54 nu vă este clar, în esență înseamnă că dacă Home Office consideră că sponsorul a ajutat pe altcineva să obțină sau să încerce să obțină fraudulos dreptul de ședere în UK sau o viză (de exemplu pretinzând fals că este membru de familie), atunci îi poate refuza o aplicație pe care o face ulterior, sau îi poate scurta / retrage statusul. Regula nu vizează doar solicitantul care minte, ci și persoana care îl ajută sau îl sponsorizează. Dacă ai participat la o fraudă de imigrație pentru a ajuta pe cineva să intre sau să rămână în UK, asta poate afecta propriul tău statut de rezidență în UK.
“Acesta a fost mereu cazul (mai ales din 2022), dar era aproape exclusiv în competența SRU (în cadrul EUSS). Aceste schimbări extind puterile discreționare ale EUCWs și permit ca analiza de suitability făcută atunci când este evaluată o aplicație (similară analizei de „Good Character” din aplicațiile de naturalizare) să poată duce la curtailment.
Așadar, în esență, aceste schimbări extind semnificativ puterile sistemului, per ansamblu, de a se ocupa de (a se citi: de a sancționa corespunzător) pe cei care au comis fraudă de imigrație. Și nu va exista posibilitatea de a te ascunde, decât dacă cineva are o mașină de călătorit în timp… pentru că, dacă ai comis acest tip de fraudă în 2023, nu există nicio modalitate de a o „anula”.
De remarcat (de asemenea, Români în Anglia Grup Oficial) că schimbarea de mai sus, care privește retroactiv infracțiunile de imigrație comise până acum, este întărită suplimentar ca factor de descurajare, deoarece este cuplată cu extinderea domeniului de aplicare al analizei de validity (care, astfel, privește înainte).
Aceasta – analiza mai largă de validity – va avea un impact foarte mare în oprirea JFM falși (joining family members) care depun aplicații succesive fără sens pe baza unor membri de familie fictivi (adică „cumpărarea” de UAN-uri prin intermediul escrocilor). Un solicitant JFM trebuie acum să dovedească încă de la început (adică din etapa de validity) că este rudă sau într-o relație cu sponsorul său, înainte ca aplicația să fie considerată validă. Și la fel cum schimbarea privind analiza de validity din 2023 (și apoi din 2024) a dus la o scădere majoră a numărului de fraude (reducând semnificativ grupul „de la CoA la CoA”), aceste noi schimbări vor închide, în timp, practic ușa pentru astfel de tentative frauduloase.
Și, revenind la primul punct: pentru jumătatea din grupul „de la CoA la CoA” care chiar sunt rude sau într-o relație cu sponsorul lor EEA relevant (deci nu au „cumpărat” pur și simplu UAN-ul cuiva de la un escroc), prima parte a schimbărilor (cea în care analiza de suitability poate duce la curtailment) ar trebui să fie un factor de descurajare major.
Nu mai există „hai să aplicăm pentru că e gratis și nu se întâmplă nimic”… cu aceste schimbări, orice sponsor relevant EEA/EU ar trebui să se gândească de două ori (de trei, patru, cinci ori) înainte să accepte să sponsorizeze pe cineva în cadrul EUSS.”
Aveți aici un rezumat cu principalele schimbări ale regulilor de imigrație introduse prin HC 1691, din Memorandumul explicativ din 5 martie 2026, adoptate în temeiul prevederilor secțiunii 1(4) și secțiunii 3(2) din Immigration Act 1971, folosite pentru a reglementa intrarea și șederea persoanelor în UK.
Schimbări ale Immigration Rules (HC 1691) și datele de aplicare
Modificare
Când devine aplicabilă
Introducerea Visa Brake
5 martie 2026, ora 15:00 GMT (cu efect imediat)
Reducerea duratei permisiunii de ședere pentru refugiați și protecție umanitară
Începând cu 26 martie 2026
Persoanele cărora li s‑a refuzat azilul – procedură și drepturi de apel
8 aprilie 2026
Divulgarea informațiilor despre cererile de azil atunci când cazurile implică interes public
26 martie 2026
Cerința de viză de vizitator pentru cetățenii din Nicaragua și St Lucia
5 martie 2026, ora 15:00 GMT (trece printr‑o perioadă tranzitorie)
Modificări privind restricțiile de muncă din Part 11B
8 aprilie 2026
Modificări privind ofițerii de închisoare în ruta Skilled Worker
8 aprilie 2026
Clarificarea circumstanțelor în care un copil poate primi settlement pentru a se alătura unei „rude” în UK
26 martie 2026 (ca parte din implementare generală)
Modificări privind criminalitatea în Part Suitability
22 martie 2026 pentru condamnări cu suspendare de ≥12 luni, parte din noile prevederi aplicabile începând de atunci*
Extinderea suplimentară a Ukraine Permission Extension (UPE) Scheme
8 aprilie 2026
Appendix Visitor: Permit Free Festival List
26 martie 2026 (în paralel cu celelalte actualizări)
Global Business Mobility – Service Supplier modificări pentru a include prevederi pentru cetățenii indieni
8 aprilie 2026
Global Business Mobility – Secondment Worker reducerea perioadei de angajare calificată în străinătate de la 12 la 6 luni
8 aprilie 2026
Appendix EU changes (inclusiv EUSS)
Începând cu 26 martie 2026 (parte din implementarea generală)*
Appendix EU (Family Permit) changes – cerințe suplimentare privind valabilitatea
Din 8 aprilie 2026 pentru partea legată de data de aplicare sponsor evidence; alte elemente urmează aceeași schemă generală)
Youth Mobility Scheme – modificări ale cotelor pentru țările partenere pentru 2026
26 martie 2026
Cerințe de identitate (actualizarea regulilor pentru depunerea unei aplicații valide și reutilizarea identității)
26 martie 2026
Modificări la Appendix Victim of Domestic Abuse
26 martie 2026
Modificare a cerințelor de limbă engleză
26 martie 2027 (cerință B2)
Locul unde această declarație de schimbări produce efect practic in Immigration Rules este întregul UK.
Persoanele cu dublă cetățenie, trebuie să călătorească în UK ori cu pașaport britanic valabil (sau irlandez), ori cu alt pașaport valabil + certificate of entitlement.
Situații:
Sunt cetățean britanic cu cetățenie română. Am nevoie de pașaport britanic pentru a intra în UK sau trebuie să aplic pentru ETA? Ca cetățean britanic, nu aveți nevoie de ETA.
Ca persoană cu dublă cetățenie, trebuie să călătoriți în UK ori cu un pașaport britanic valabil (sau pașaport irlandez), fie cu pașaport românesc împreună cu un Certificate of Entitlement to the Right of Abode in the United Kingdom. Acest certificat este o dovadă oficială că ai dreptul de reședință în UK fără restricții de imigrare atunci când nu ai un pașaport britanic care deja dovedește acest drept.
Dacă copiii dumneavoastră au dublă cetățenie, se aplică aceleași reguli.
Dacă nu sunteți sigur despre cetățenia pe care o aveți sau de cetățenia membrilor familiei, verificați aici: Check if you’re British.
Sunt cetățean britanic. Copiii mei s-au născut în România. Au nevoie de pașaport britanic pentru a intra cu ei în UK? Dacă un copil s-a născut în România din cel puțin un părinte britanic și copilul are un pașaport românesc, dar nu a solicitat niciodată un pașaport britanic, acesta trebuie obținut pentru a călători în UK după data de 25 februarie 2026.
Dacă un copil este deja cetățean britanic, nu poate obține ETA pentru a intra în UK. Va avea nevoie de un pașaport britanic sau de un Certificate of Entitlement atașat la pașaportul românesc.
Ar trebui să verificați ca să fiți siguri dacă copiii voștri sunt britanici: Check if you’re British, iar dacă sunt, ar trebui să solicitați un pașaport britanic sau un certificate of entitlement ( în numele lor) pentru a-l atașa la pașaportul românesc.
Ce se întâmplă cu cetățenii români care ar putea fi britanici, dar nu au avut nicio interacțiune formală cu guvernul britanic pentru a „revendica” acest statut? Dacă sunteți cetățean britanic automat, nu trebuie să faceți nimic pentru a cere cetățenia britanică. Sunteți britanic prin efectul legii.
Cetățenia automată operează prin lege, dacă se îndeplinesc condițiile necesare la momentul nașterii. Pașaportul doar confirmă cetățenia, nu o acordă: legea o stabilește.
În această situație se afla mulți copii de români, născuți în UK, din părinți care dețineau settled status la momentul nașterii copilului, dar nu au aplicat pentru pașaport britanic. Unii parinți au crezut că e de ajuns certificatul de naștere britanic ca să fie cetățean și au presupus că pașaportul le vine și el automat, ca și cetățenia, sau că nu e nevoie de el. Este nevoie să aplice pentru pașaportul britanic al copilului dacă ies cu copilul afară din UK. Iar certificatele de naștere nu sunt documente de călătorie.
Legea Border Security, Asylum and Immigration Act 2025 introduce o infracțiune nouă: este ilegal să creezi sau să publici conținut în online care promovează servicii de imigrație ilegale (section 17).
Nu contează dacă vinzi ceva sau doar promovezi/distribui: orice material (anunțuri, postări, site-uri, mesaje) care ajută sau încurajează încălcarea legilor de imigrație intră aici(da, da, chiar și ofertele din comentarii cu ajutor pentru șercod/dovezi intră aici).
„Servicii de imigrație ilegale” înseamnă orice ajutor pentru: intrare ilegală în UK, rămânere ilegală, încălcarea legislației de imigrație, folosirea de documente false/măsluite (pașapoarte, acte), indiferent dacă serviciul implică furnizarea de bunuri, servicii, informații sau orice altceva.
Se aplică pentru tot ce e online: social media, site-uri, aplicații de mesagerie,mesaje, motoare de căutare, etc. „Publicare” înseamnă punerea la dispoziție a unui lucru publicului sau unui grup de persoane, indiferent dacă se primește sau nu plată ori alt beneficiu pentru aceasta.
Platformele (Facebook, site-uri, Google etc.) nu sunt vinovate dacă doar găzduiesc sau transmit conținut și nu știu de el. Dar trebuie să-l scoată când află.
Dacă o companie face asta, pot fi trași la răspundere și directorii sau managerii.
Pedepse: până la 12 luni închisoare (instanță inferioară) până la 5 ani închisoare (cazuri grave) amendă sau ambele
Legea se aplică și dacă fapta este făcută și din afara UK, procedurile pot fi inițiate în orice loc din UK și infracțiunea poate fi tratată ca fiind comisă în acel loc.Poți fi arestat când intri în UK sau chiar extrădat.
Este valabilă pentru tot teritoriul Marii Britanii (Anglia, Scoția, Țara Galilor, Irlanda de Nord).
Există ghid emis de Crown Prosecution Service referitor la această infracțiune.
*Context Border Security, Asylum and Immigration Act 2025 a fost introdus pentru a consolida securitatea frontierelor, cu măsuri de aplicare a legii pentru a urmări, perturba și descuraja toate formele de criminalitate organizată în domeniul imigrației.
Secțiunea 17 a actului introduce infracțiunea care incriminează crearea sau publicarea (sau determinarea creării ori publicării) de materiale al căror scop sau efect este sau va fi promovarea serviciilor de imigrație ilegale pe un serviciu de internet, oferind autorităților din UK instrumentul suplimentar pentru a combate facilitarea serviciilor de imigrație ilegale online.
ETA este valabilă timp de 2 ani și este legată de pașaportul tău. Dacă ți-ai schimbat pașaportul sau a expirat, trebuie să aplici pentru o nouă ETA.
Verifică ETA online
O să ai nevoie de pașaportul pe care l-ai folosit atunci când ai aplicat pentru ETA.
Nu poți să folosești acest serviciu dacă ai aplicat recent pentru ETA și încă nu ai primit-o. Dacă au trecut 3 zile lucrătoare și nu ai primit o decizie, contactează UKVI .
Dacă ți-a expirat ETA, poți aplica pentru una nouă.
Nu ai nevoie de ETA dacă ai deja permisiunea de a fi în UK – adică dacă ai o viză UK, indefinite leave to remain sau status settled sau pre-settled.
Sursa: Visit the UK – Check your electronic travel authorisation (ETA)
O mulțime de oameni trec la un moment dat prin situații dificile și ori nu au idee că există scheme locale gândite special ca sa ofere ajutor, pentru că nu le spune nimeni, ori nu știu cum să facă să ajungă la ele.
Așa că Expert Link, împreună cu National Expert Influencing Forum (NEIF) au realizat în toamna anului 2025 un raport de cercetare despre experiențele oamenilor în accesarea Schemelor Locale de Asistență Socială (inclusiv Discretionary Housing Payments și alte forme de sprijin de criză oferite de consiliile locale).
Raportul arată că mulți oameni nu știu de existența ajutoarelor locale decât după ce se confruntă cu o criză financiară sau când cineva le spune despre ele, că sprijinul este adesea greu de găsit, că e epuizant din punct de vedere emoțional în momentele de criză, dar că, atunci când funcționează, poate schimba cu adevărat viața.
Problemele întâmpinate de oameni
–Nu aflau de ajutoarele locale decât după ce treceau printr-o criză financiară sau când cineva le spunea despre ele. Unii credeau că odată ce primești ajutor de stat (ex. Universal Credit) nu mai există acces la alte fonduri locale suplimentare. -Alții credeau că schemele sunt doar pentru „alți oameni” (fără adăpost, refugiați), nu și pentru ei. -Majoritatea celor care au accesat sprijinul au ajuns la el datorită unei recomandări sau unei discuții cu o persoană de încredere (organizație caritabilă, food bank, housing officer). -Cei fără o rețea de sprijin au avut dificultăți chiar și în a afla că există asemenea scheme de ajutor, pentru că nu sunt vizibile și la îndemână, și aflau de ele abia după un șoc financiar, ceea ce putea întârzia sprijinul, așa că problemele li s‑au agravat. -Informațiile postate online sunt într-un limbaj birocratic sau tehnic, greu de înțeles pentru mulți, solicitanții își pierd încrederea, pentru că nu sunt siguri cum să își explice situația „corect”. -Unii participanți nu aveau acces la internet sau competențe digitale, ceea ce i-a împiedicat să descopere singuri la ce sprijin s-ar putea încadra. –Lipsa clarității privind criteriile de eligibilitate și tipurile de ajutor (de exemplu pentru chirie, energie sau o criză concretă) îi face nesiguri pe oameni, care nu înțeleg dacă se califică sau nu. -Unii au presupus că schemele sunt doar pentru cazuri „extreme” și nu s‑au gândit să aplice. –Informațiile contradictorii sau neclare primite de la funcționari sau diferite agenții le-au creat confuzie, frustrare și pierderea încrederii, ceea ce i-au făcut să renunțe.
Procesul de aplicare este confuz și complicat. Formularele sunt lungi, intruzive și greu de înțeles, iar completarea lor este dificilă mai ales când oamenii sunt deja sub presiune. Aplicațiile online au exclus sau au întârziat sprijinul pentru cei fără dispozitive (smartphone, laptop), acces la internet sau abilități digitale. Participanții au spus că au avut nevoie de ajutor — de la organizații sau vecini — pentru a completa formularul, sau doar ca să îi ajute să înțeleagă întrebările. Când sprijinul uman sau față în față lipsea, le era greu să parcurgă etapele de aplicare.
Constatări privind deciziile și comunicarea
Mulți au raportat un timp lung de așteptare pentru un răspuns, fără actualizări pe parcurs, ceea ce i‑a lăsat în incertitudine și incapacitatea de a planifica sau face alte aranjamente. Participanții cel mai adesea nu primesc niciun fel de confirmare că cererea lor a fost primită. Când venea decizia, era de obicei o scrisoare scurtă sau un e-mail, fără detalii, care nu explica de ce cererea fusese aprobată sau respinsă. Mulți nu înțelegeau de ce au fost respinși sau ce puteau face mai departe. Puțini participanți știau că există o cale de contestație sau apel și când au încercat, procesul a părut neclar sau inaccesibil.
Când oamenii nu primesc confirmare, explicații clare sau posibilitatea de a discuta cu cineva, se simt ignorați și incapabili să înțeleagă ce s-a întâmplat sau ce trebuie să facă în continuare.
Constatări privind impactul emoțional și demnitatea
A aplica pentru un ajutor a fost descris ca fiind umilitor, obositor sau traumatizant, care afectează demnitatea și siguranța. Unii au simțit că nu exista nimeni cu care să discute direct despre procesul de aplicare, ceea ce a amplificat sentimentul de singurătate și izolare. Cererile repetate de justificare a dificultăților prin care trec i-au făcut să se simtă judecați, vinovați sau rușinați și nedemni de ajutor. Atunci când sprijinul le-a fost oferit într-un mod uman și respectuos, le-a redat oamenilor speranța și demnitatea.
Constatări privind sprijinul și implicarea personală
Participanții spuneau adesea că își doreau pe cineva care să stea cu ei și să le explice lucrurile, pentru că formularele li se păreau copleșitoare, greu de înțeles și lungi, mai ales când erau deja sub presiune. Absența ajutorului față în față făcea procesul să pară neprietenos și inaccesibil. Lucrătorii de sprijin, atunci când erau prezenți, aveau un rol vital în navigarea aplicației. Altfel, acolo unde lipsea sprijinul uman, procesul părea greu de navigat. Calea de aplicare doar online excludea sau întârzia sprijinul pentru cei fără dispozitive, date, competențe digitale sau stabilitate.
Ce vor oamenii: vor ca sistemul să fie mai uman și personal, cu interacțiuni bazate pe empatie și respect. Au nevoie și de alte opțiuni în afară de accesul exclusiv digital, inclusiv față în față, prin telefon sau pe hârtie. Au cerut un limbaj simplu și clar în formulare, comunicare mai rapidă și actualizări despre stadiul cererilor. Participanții și-au dorit sprijin direct în navigarea prin procesul de aplicare la ajutoare, prin mentori sau consilieri care să îi ajute la completarea formularelor și să poată înțelege deciziile. Câteva persoane au menționat că sprijinul legat de locuințe și chirie ar trebui să fie mai adecvat realităților economice, deoarece costurile au crescut, iar ajutorul nu ține pasul cu acestea
Începând cu 1 aprilie 2026, în Anglia va fi lansat Crisis and Resilience Fund, un nou sprijin financiar pentru gospodăriile cu venituri mici și persoanele care se confruntă cu dificultăți financiare, în contextul presiunilor cu costurile de trai.
Guvernul s-a angajat să aloce £1 miliard pe an, pentru o perioadă minimă de trei ani, sub formă de granturi transferate consiliilor locale din Anglia, care cunosc cel mai bine situațiile de dificultate din comunitățile lor. Fondul este gândit să reducă riscul agravării problemelor financiare și sociale și de a oferi un ajutor direct persoanelor care ajung într-o situație de criză financiară.
Finanțarea alocată prin Crisis and Resilience Fund acoperă perioada de la 1 aprilie 2026 până la 31 martie 2029 și este împărțită în patru componente principale: Crisis Payment, Housing Payment, Resilience Services și Community Coordination. Autoritățile au mână liberă în modul în care vor folosi finanțarea cât și în stabilirea criteriilor de acordare.
Crisis Payment este o schemă pentru persoanele cu venituri mici care au avut un șoc financiar sau pentru a preveni intrarea într-o stare de criză, iar primăriile trebuie să evalueze situația aplicanților în mod continuu, să stabilească ce nevoi au și să ofere sprijin imediat. Schema trebuie să fie bazată pe cerere și să acorde prioritate plăților în numerar, pentru nevoile identificate: costuri pentru alimente, apă, energie, îmbrăcăminte, mobilier esențial, transport și elemente digitale esențiale. Sprijinul însă nu poate înlocui o sursă regulată de venit.
Eligibilitatea pentru Crisis Payment nu este limitată doar la persoanele care primesc beneficii sociale; autoritățile pot aplica propriile norme pentru a stabili criteriile pentru venituri mici.
Housing Payment va înlocui Discretionary Housing Payments (DHP) în Anglia începând din 1 aprilie 2026 și oferă sprijin financiar pentru acoperirea costurilor legate de locuință. Costuri locative (housing costs) înseamnă obligația de plată a chiriei, chiria plătită în avans, depozitul de închiriere, costuri de mutare. Aceste plăți pot fi acordate solicitanților care fie primesc deja, fie îndeplinesc condițiile pentru a primi housing benefit sau elementul de chirie la Universal Credit, dar nu au primit încă plata efectivă..
În situațiile în care o persoană nu poate accesa Housing Payment, fie pentru că nu este eligibilă (adică nu este eligibila la un beneficiu sau este proprietar-ocupant), fie pentru că fondurile disponibile pentru Housing Payment s-au terminat, aceasta poate avea accesa asistență financiară suplimentară prin schema de Crisis Payment a primăriei, dacă este eligibilă.
Atât schemele de Crisis Payment, cât și cele de Housing Payment trebuie să accepte cereri continuu pe tot parcursul anului și să ofere cel puțin două metode de aplicare, pentru a asigura accesul persoanelor excluse digital sau celor cu dificultăți de transport.
Primăriile sunt obligate să facă publice planurile CRF, să asigure informații clare și accesibile despre fond și să folosească termenii „Crisis Payment” și „Housing Payment”. Informațiile trebuie să fie disponibile atât online, cât și prin oferte non-digitale, pentru a ajunge la toate persoanele care pot beneficia de sprijin.
Alocările provizorii și condițiile preliminare de acordare a granturilor au fost deja publicate, urmând ca acestea să fie finalizate la o dată ulterioară, înainte de implementarea completă a programului.
*Nu există o listă obligatorie cu tipurile de criză ce pot provoca un șoc financiar. Rămâne la latitudinea autorității locale să stabilească dacă situația unei persoane constituie o criză. Aceasta poate include următoarele situații: dezastrele( inundație, incendiu, o explozie de gaz sau o scurgere chimică); accidentele, urgențele medicale sau o criză de sănătate mintală, care determină cheltuieli neplanificate sau creșterea bruscă a costurilor de trai; situațiile de violență domestică, părăsirea unui partener abuziv – care implică mutarea într-o locuință nemobilată și necesitatea de sprijin pentru mobilier și electrocasnice; defectarea unui obiect esențial, cum ar fi o centrală termică, echipamente medicale sau electrocasnice de bază; cazurile în care banii au fost pierduți sau furați și sunt necesare fonduri pentru cheltuieli de trai; situațiile în care solicitantul se confruntă cu un decalaj pe termen scurt în venituri, de exemplu ca urmare a unei concedieri sau a unei schimbări semnificative a programului sau tipului de muncă.
În Universal Credit Act 2025, guvernul a anunțat câteva schimbări la Universal Credit care vor afecta pe toată lumea, din aprilie 2026:
Standard allowance crește pentru toți (de ex. single ≥25 de la £400.14 la £424.90)
Limitarea de 2 copii la child element din Universal Credit dispare – se plătește pentru toți copiii eligibili.
LCWRA pentru noii beneficiari este redus la aproximativ jumătate
Childcare element rămâne calculat la 85% din costuri, dar plafoanele maxime se indexează cu inflația.
1) Standard allowance (alocația standard, care e funcție de vârstă și dacă locuiești cu un partener ) crește pentru toți beneficiarii UC, din 6 aprilie 2026. Suma pe care fiecare persoană o primește va fi mai mare decât înainte, peste rata inflației.
Universal Credit standard allowance – rate lunare 2025/26 vs din aprilie 2026
Categoria
2025/26
Din aprilie 2026 (nou)
Standard allowance – single <25
£316.98
£338.58
Standard allowance – single ≥25
£400.14
£424.90
Standard allowance – cuplu ambii <25
£497.55
£528.34
Standard allowance – cuplu unu sau ambii ≥25
£628.10
£666.97
2) Child element
Categorie
2025/26
din aprilie 2026
Primul copil (unde se aplică rata mai mare)
£339.00
£339.00
Fiecare alt copil
£292.81
£292.81
Disabled child addition – lower rate
£158.76
£158.76
Disabled child addition – higher rate
£495.87
£495.87
3) LCWRA ( „limited capability for work-related activity” – suma suplimentară pentru cei cu afecțiuni de sănătate pe termen lung sau o dizabilitate):
Cei care primesc deja elementul LCWRA dinainte de 6 aprilie 2026, vor păstra rata actuală de £423.27, suma nu va scădea din cauza schimbărilor din aprilie 2026.
Cei care încep să primească LCWRA după 6 aprilie 2026, vor primi noua rată de £217.26, care va fi îngheţată până în 2029/30, fără indexare automată cu inflaţia.
Așa că, atenție! Dacă nu aveți elementul LCWRA și sunteți eligibili pentru el, raportați condiția medicală sau dizabilitatea cât mai repede, pentru că există o perioadă de așteptare de 3 luni înainte de a-l primi. Dacă se aprobă și începeți să îl primiți înainte de 6 aprilie 2026, veți avea suma LCWRA actuală, mai mare. Ultima șansă de a raporta afecțiunea de sănătate va fi între 6 decembrie 2025 și 5 ianuarie 2026. Depinde de situația fiecăruia.
*Nu are legatură cu Universal Credit, dar informativ pentru cei care primesc Personal Independence Payment (PIP): guvernul a propus schimbări pentru cine poate primi PIP, modificarea descriptorilor de activitați sau a evaluarilor. Acestea s-au materializat încă, dar vor fi luate în considerare schimbări viitoare. Este posibil să se întâmple în 2026. Dacă vă gândiți să aplicați pentru PIP, ar trebui să o faceți. Sunt șanse mai mari să primiți PIP pe vechile reguli. Evident, verificați înainte de a aplica, dacă sunteți eligibili.
„Keep Calm and Carry On” a devenit unul dintre cele mai cunoscute sloganuri din istoria Marii Britanii. Expresia a întărit imaginea populară despre viața în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a fost reprodusă pe o mulțime de obiecte, de la pahare de șampanie până la huse de telefon.
Însă această expresie are în spate o istorie mult mai complicată.
Sloganul „Keep Calm and Carry On” a fost creat de Ministerul Informațiilor (Ministry of Information – MOI), aflat atunci în fază de pregătire, undeva între 27 iunie și 6 iulie 1939 și făcea parte dintr-o serie de trei postere care urmau să fie folosite în caz de război. Celelalte două mesaje erau: „Your Courage, Your Cheerfulness, Your Resolution Will Bring Us Victory” și „Freedom is in Peril; Defend it with all Your Might”.
Posterul „Keep Calm” nu a fost niciodată distribuit oficial, iar până astăzi au supraviețuit foarte puține exemplare originale.
Planificatorii MOI au început să discute propaganda pentru populație încă din august 1937 și au reluat subiectul în iulie 1938. Activitatea lor era însă limitată de un acord mai vechi, potrivit căruia aceste campanii urmau să înceapă abia mai târziu în eventualitatea unui război. Inițial, MOI trebuia să se ocupe doar de știri oficiale și cenzură.
Situația s-a schimbat în martie 1939, când Royal Institute of International Affairs (Chatham House) a fost rugat să redacteze un raport secret despre propaganda externă. Atunci au apărut primele discuții serioase despre conținutul materialelor destinate publicului.
Un nou comitet pentru propaganda internă și-a început activitatea la 6 aprilie 1939. Funcționari publici, academicieni voluntari, publiciști și editori se întâlneau săptămânal. Ei au căzut rapid de acord că, odată cu izbucnirea războiului, MOI trebuia să lanseze imediat o campanie generală care să prezinte „cauza națională”. Posterele trebuiau să liniștească populația, să transmită ideea unei victorii finale sigure și să arate că întreaga societate este implicată în efortul de război.
S-a decis ca aceste postere să iasă clar în evidență față de reclamele comerciale și să fie parte dintr-o campanie coerentă. De aceea, s-a experimentat folosirea unui font special. Mesajul trebuia să atragă atenția, să fie ușor de înțeles pentru toată lumea și să combine calmarea publicului cu încurajarea acțiunii. Primele idei, precum „England is prepared”, au fost abandonate în favoarea unor mesaje mai puțin politice, cum ar fi „We’re going to see it through”.
Procesul de design s-a intensificat în mai 1939, când finanțarea a fost mutată de la serviciile secrete la Trezorerie. A fost creat un subcomitet de planificare a propagandei, format din profesioniști din presă și publicitate. Aceștia au decis că sloganul ar trebui să transmită mai degrabă o „stare de spirit” și au cerut unui grafician să pregătească mai multe variante.
Subcomitetul s-a ocupat și de tipărire și distribuție. S-a stabilit ca HM Stationery Office să se ocupe de tipărire, iar pentru a asigura acoperire națională s-a propus colaborarea cu o agenție de publicitate. Costul total estimat al campaniei era de £112,000.
Trezoreria nu a fost însă mulțumită. A refuzat ideea a șapte modele diferite și nu a vrut să aprobe cheltuieli pentru mesaje prea specifice. În urma unei ședințe din 26 iunie 1939, planul a fost blocat. A urmat o încercare rapidă de compromis: bugetul a fost redus la £45,000, pentru 2,5 milioane de exemplare ale unui singur design, care să poată fi adaptat ulterior.
Din aceste discuții a apărut „Keep Calm and Carry On”. Nu se știe exact momentul în care sloganul a fost formulat, dar documentele arată că, pe 27 iunie 1939, graficianului Wall-Cousins i-a fost trimis un nou set de instrucțiuni. La 6 iulie, erau gata mai multe propuneri, iar „Keep Calm” se afla printre ele.
Posterul a fost rezultatul direct al negocierilor legate de buget. Alegerea unui poster doar cu text a fost impusă de Trezorerie, iar mesajul reflecta ideea de „sobrietate și reținere”. Coroana stilizată provenea dintr-un proiect abandonat de „mesaj regal”, iar culorile roșu și alb au fost alese pentru efectul lor psihologic, idee preluată din surse contemporane.
După mai multe întâlniri, trei postere au fost alese: „Keep Calm”, „Your Courage” și „Freedom is in Peril”. Ele au fost aprobate oficial la începutul lui august 1939. Tipărirea a început chiar înainte de declararea războiului, iar producția era încă în desfășurare la 3 septembrie 1939.
Deși se spune adesea că posterul „Keep Calm” a fost păstrat în rezervă încă de la început, de fapt, majoritatea exemplarelor fuseseră deja distribuite centrelor locale, dar autoritățile au decis să le folosească doar în cazul unor bombardamente severe. Când aceste bombardamente nu au avut loc imediat, iar moralul populației părea mai degrabă plictisit decât panicat, ritmul campaniei a fost încetinit.
Încă de la început, sloganul a stârnit rezerve. Unii oficiali se temeau că oamenii se vor simți iritați dacă mesajul le va fi „băgat pe gât”, iar alții considerau că este prea banal pentru a inspira. Critici similare au fost aduse și celorlalte postere. După doar câteva săptămâni, întreaga campanie comercială a fost abandonată, iar stocurile de „Keep Calm” au fost păstrate până în 1940, apoi distruse din cauza lipsei de hârtie.
Este ironic faptul că un poster care astăzi simbolizează o epocă a provocat atâta neliniște la momentul apariției. Tocmai această reținere a făcut ca el să rămână ascuns timp de decenii. Abia la începutul secolului XXI, un exemplar prăfuit a fost redescoperit de doi librari din Alnwick. De acolo, sloganul a intrat din nou în istorie.
Zona CTA ( The Common Travel Area) este formată din UK, Irlanda și Crown Dependencies (Jersey, Guernsey și Isle of Man).
Pentru UK, înțelegerile CTA înseamnă că nu vei trece întotdeauna prin control de imigrare atunci când călătorești în UK dintr-un alt punct din această zonă. Nu există control de imigrare la frontiera terestră dintre Irlanda și Irlanda de Nord.
Dacă nu ești cetățean britanic sau irlandez, regulile de intrare în UK depind de unde vii. În mod normal, dacă intri în UK din CTA, poți veni în vizită până la 6 luni fără permisiune specială. Totuși, există excepții: unele persoane au nevoie de permisiune indiferent din ce zonă a CTA vin, iar altele au nevoie de permisiune doar dacă vin din Irlanda.
Dacă intri ilegal în UK dintr-o altă parte a CTA, poți fi îndepărtat din UK.
Persoane care au nevoie de permisiune pentru a intra în UK din orice parte a CTA:
Trebuie să ceri permisiune pentru a intra în UK din orice parte a CTA dacă: – ești sub un ordin de deportare – excluderea ta a fost considerată ca fiind în interesul binelui public – ți s-a refuzat anterior intrarea în UK și, de la momentul refuzului, nu ți-a fost acordată permisiunea de a intra sau de a rămâne în UK. La asta se încadreaza cei cu ștampile în pașaport și cu aplicații la rezidentă refuzate.
Dacă vii din Irlanda în UK: –dacă ești din UE: nu treci prin control de imigrare la frontiera terestră, dar dacă ești oprit de Border Force îți pot cere să arăți pașaportul (valabil pe toată durata șederii) sau buletinul. Nu poți folosi buletinul dacă nu ai settled/ pre-settled status, family permit, Frontier Worker permit, sau nu ești S2 Healthcare Visitor. Cetățenii irlandezi pot folosi passport card. Poți folosi buletinul doar dacă ai aplicat pentru rezidență, ai primit CoA și nu ai nu aplicat ca joining family member.
–dacă nu ești din UE: nu treci prin control de imigrare la frontiera terestră din Irlanda în UK, dar îți pot cere pașaportul, valabil pe toată durata șederii, pentru a intra în UK.
Cerințe pentru permisiunea de intrare: Dacă ai deja permisiune de a intra sau rămâne în UK (de exemplu, o viză UK), nu ai nevoie de o altă permisiune atunci când sosești din Irlanda. Trebuie să obții permisiune de intrare doar dacă: – ai ajuns în Irlanda din afara CTA fără permisiune de imigrare pentru Irlanda – ești cetățean cu obligația de viză și nu ai o viză UK valabilă sau o viză BIVS – ai intrat ilegal în Irlanda din afara CTA – ai intrat ilegal în UK sau Crown Dependencies și ai mers direct în Irlanda – permisiunea ta a expirat înainte să părăsești UK și nu ai primit ulterior o nouă permisiune – ești sub o interdicție internațională de călătorie – ți s-a refuzat intrarea sau există o decizie de deportare, fără ca ulterior să fi primit permisiune de intrare
În aceste situații, trebuie să aplici fie pentru viză înainte să călătorești sau să ceri permisiune de a intra de la un ofițer Border Force (immigration) la frontieră. De regulă, permisiunea nu poate fi obținută de la ofițerii Border Force pe rutele din CTA, deoarece nu există controale de imigrație pe aceste rute și nici la frontiera terestră dintre Irlanda și Irlanda de Nord. Vizele emise de Irlanda nu sunt valabile pentru UK, cu excepția celor emise în cadrul British Irish Visa Scheme (BIVS).
Dacă nu ai nevoie de permisiune pentru a intra în UK din Irlanda: Unele persoane au automat permisiunea de intrare, numită deemed leave. Nu trebuie să aplici pentru ea și nu primești ștampilă în pașaport, deoarece nu întâlnești neapărat un ofițer Border Force. Deemed leave se aplică dacă: – intri mai întâi în Irlanda din afara CTA și apoi continui călătoria spre UK – erai în UK cu permisiune limitată, ai mers direct în Irlanda, permisiunea a expirat acolo și te-ai întors direct în UK
Durata șederii și activitățile permise depind de motivul intrării. La prima vizită din Irlanda, poți sta până la 6 luni. Data intrării poate fi dovedită cu biletul sau boarding pass-ul. Deemed leave încetează când părăsești UK. La vizitele ulterioare din Irlanda, poți sta până la 2 luni dacă nu ai părăsit CTA între timp. Nu poți desfășura muncă plătită sau neplătită, cu excepțiile prevăzute în Appendix V: Visitor. Pentru activități care nu sunt permise în baza Article 4 deemed leave, trebuie să aplici pentru viza corespunzătoare înainte de a călători.
