Păstrați informațiile personale, cele de la cardurile de credit, parolele și codurile PIN într-un loc sigur (preferabil într-un sertar cu încuietoare) sau pe un stick bine ascuns.
Nu împărtășiți aceste detalii cu persoane sau companii pe care nu le cunoașteți sau în care nu aveți încredere. Nu dați date personale și acte în privat, nimănui.Verificați de fiecare dată dacă persoana care vă abordează este cine spune că este.
Nu dați acces la conturile pe care le aveți la HMRC, Universal Credit, UKVI( contul de imigrație), nimănui.
Nu uitați că nicio organizație oficială, fie bancă, fie HMRC sau Home Office nu o să vă contacteze vreodată din senin ca să vă ceară să le dați parole, OTP sau PIN sau să le distribuiți date personale confidențiale sau detalii financiare.
Nu aruncați niciodată facturile, chitanțele, bonurile de credit sau debit, extrasele bancare sau chiar corespondența nedorită fără a le distruge mai întâi.
Protejați întotdeauna corespondența, mai ales dacă locuiți într-o clădire unde alte persoane pot avea acces ușor la aceasta. Când vă mutați, redirecționați corespondența de la vechea adresă către cea nouă pentru cel puțin un an.
Fiți atenți la informațiile pe care le postați în online și cui le faceți vizibile, cum ar fi pozele cu locuința, locul de muncă sau școala, adresa, data nașterii sau numele complet. De asemenea, fiți atenți la chestionarele online care pun întrebări similare cu cele ale întrebărilor de securitate.
Verificați toate extrasele și documentele financiare imediat ce le primiți și raportați orice discrepanță fără întârziere.
Obțineți și monitorizați regulat credit score și verificați-l pentru orice discrepanță.
Verificați recomandările de securitate pentru parolele dumneavoastră și actualizați-le în mod corespunzător; acest lucru este deosebit de important pentru conturile de e-mail.
Optați pentru ieșirea din colectarea datelor pe site-uri și solicitați Google să elimine informațiile personale.
Asigurați-vă că aveți computerul protejat împotriva amenințărilor online și verificați privacy settings(setările de confidențialitate).
Schimbați parolele în mod regulat – o aplicație de gestionare a parolelor vă poate ajuta în acest sens.
Gândiți-vă bine înainte de a deschide și răspunde la e-mailuri neașteptate, la cereri din rețelele sociale și la mesaje text sau private în care vi se cer informații personale.
Infracțiunile motivate de ură, cunoscute sub denumirea de hate crime, reprezintă acte antisociale care atrag sancțiuni legale și sunt motivate de sentimente de ostilitate sau prejudecată ale infractorului față de o anumită comunitate. Această comunitate este identificabilă prin intermediul unei caracteristici comune, precum rasă, naționalitate, etnie sau origine etnică, limbă, religie, gen sau orientare sexuală, opinie, apartenență politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA. Infracțiunile motivate de ură nu sunt direcționate personal împotriva victimei, ci sunt influențate de ura sau prejudecata infractorului față de grupul sau caracteristica comună a comunității respective.
Termenul “infracțiune motivată de ură” este unul care suscită o atenție considerabilă în societatea modernă, deoarece ridică probleme complexe legate de discriminare, drepturile omului și justiție. Aceste infracțiuni au fost recunoscute ca o problemă gravă, deoarece ele nu afectează doar victima directă, ci au și un impact negativ asupra întregii comunități asociate caracteristicii comune care a motivat infracțiunea.
În mediul online, hate speech-ul se manifestă sub diverse forme, de la comentarii răutăcioase la amenințări violente și incitare la ură. Fenomenul hate speech-ului nu este deloc nou, însă platformele de socializare au amplificat și extins posibilitățile de a-l răspândi. Cu milioane de utilizatori activi în fiecare zi, Facebook și alte platforme similare au devenit terenuri fertile pentru incitarea la ură și propagarea discursului violent. Hate speech-ul online nu doar afectează individul sau grupul țintă, ci poate avea și impact asupra securității cibernetice în ansamblul său.
Incitarea la ură pe Facebook se referă la postări, comentarii, sau alte activități online care promovează sau susțin violența, discriminarea, rasismul, xenofobia, misoginismul sau alte forme de ură și intoleranță. Aceste acțiuni pot viza grupuri sau indivizi și pot avea un impact grav asupra victimelor și societății în ansamblu.
Infracțiunile motivate de ură pot lua diverse forme, inclusiv agresiuni fizice, hărțuire verbală, hărțuire online, distrugerea proprietății și altele. De asemenea, aceste infracțiuni pot avea consecințe grave asupra victimelor, inclusiv traume psihologice și sociale.
Care sunt cele mai comune forme de incitare la ură pe Facebook?
Discursul rasist și xenofob: Postări sau comentarii care atacă grupuri etnice sau minorități. Incitarea la violență: Apeluri la violență fizică sau verbală îndreptate împotriva altor persoane sau grupuri. Dezinformarea și propagarea teoriilor conspiraționiste: Răspândirea informațiilor false pentru a crea animozitate și suspiciune. Abuzul și hărțuirea online: Stalking, insulte și alte comportamente dăunătoare.
Facebook abordează într-un fel aparte, ceea ce numim ”discursul urii”. Încă din 2018, aceste reglementări au fost re-formulate și actualizate continuu, astfel încât să urmeze normele și legile statelor sau reglementările legale internaționale.
„Nu permitem discursurile de ură pe Facebook. Ele creează un mediu de intimidare și excludere și, în unele cazuri, pot promova violența în afara spațiului online.
Definim discursul de ură ca o atac direct împotriva oamenilor – în loc de concepte sau instituții – pe baza a ceea ce numim caracteristici protejate: rasă, etnie, origine națională, dizabilitate, afiliere religioasă, castă, orientare sexuală, sex, identitate de gen și boli grave. Definim atacurile ca fiind discursuri violente sau deumanizante, stereotipuri dăunătoare, afirmații de inferioritate, expresii de dispreț, dezgust sau respingere, blesteme și apeluri la excludere sau segregare. (…) De asemenea, interzicem utilizarea termenilor injurioși care sunt utilizați pentru a ataca oamenii pe baza caracteristicilor lor protejate”
Hate speech – efecte în lanț pentru întreaga comunitate online
Impactul asupra victimelor – Incitarea la ură pe Facebook poate avea un impact devastator asupra victimelor. Aceasta poate duce la anxietate, depresie și traume emoționale. De asemenea, poate determina victimele să se retragă din mediul online sau să-și închidă conturile, limitându-le libertatea de exprimare și participarea la comunitatea online.
Creșterea polarizării sociale – Incitarea la ură alimentează polarizarea socială și diviziunile dintre grupuri. Aceasta poate contribui la radicalizarea indivizilor și la intensificarea tensiunilor sociale. Mai mult, polarizarea poate submina coeziunea socială și dialogul constructiv în societate.
Amenințarea securității online și offline – Incitarea la ură pe Facebook poate duce la amenințări la adresa securității, în special atunci când se referă la apeluri la violență sau la organizarea de activități violente în offline. Extremismul online poate să ducă la acțiuni periculoase și chiar la acte de terorism.
Discursul urii – Reglementări legate în România și în Marea Britanie
Structura legală în România
România, ca și multe alte țări, a recunoscut necesitatea de a aborda discursul de ură de pe platformele de socializare și a implementat o structură legală pentru a-l combate. Mai multe articole din Codul Penal (instrumentul legal pentru autoritățile din România) sunt relevante pentru discursul de ură, inclusiv:
Articolul 297 – Definirea discursului de ură: Acest articol definește discursul de ură ca fiind discursul public sau actele publice care promovează discriminarea, ura sau violența împotriva individelor sau grupurilor în funcție de rasă, naționalitate, etnie, religie, gen, orientare sexuală, dizabilitate sau alte caracteristici similare.
Articolul 369 – Incitarea la discriminare: Acest articol criminalizează incitarea la discriminare, ură sau violență bazată pe aceleași caracteristici menționate în Articolul 297.
Articolul 208 – Calomnie: Declarațiile calomnioase, care pot fi adesea împletite cu discursul de ură, sunt, de asemenea, reglementate de legea românească.
România a adoptat și Directiva Uniunii Europene 2016/1148 privind Securitatea Rețelelor și Sistemelor de Informații (Directiva NIS), care obligă furnizorii de servicii esențiale, inclusiv platformele de socializare, să implementeze măsuri de securitate și să raporteze incidente, care ar putea implica potențial discurs de ură.
În plus față de reglementările legale, România are o agenție națională, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, responsabilă cu monitorizarea și combaterea discriminării și a discursului de ură. Consiliul are autoritatea de a investiga și impune sancțiuni celor care se angajează în discurs de ură.
Structura legală în Regatul Unit
Regatul Unit dispune de o structură legală cuprinzătoare pentru a combate discursul de ură pe platformele de socializare. Câteva acte legislative și reglementări cheie includ:
Legea Ordinii Publice din 1986 – Această lege criminalizează incitarea la ură rasială, ură religioasă și ură bazată pe orientare sexuală. Conține, de asemenea, prevederi privind afișarea de materiale scrise care sunt amenințătoare, abuzive sau insultante, cu intenția de a stârni ura.
Legea Comunicării din 2003 – Secțiunea 127 a acestei legi face dintr-o infracțiune trimiterea, prin intermediul unei rețele publice de comunicații electronice, a mesajelor care sunt grav ofensatoare, indecente, obscene sau amenințătoare. Această prevedere a fost utilizată pentru a-i procesa pe indivizi pentru discursul de ură de pe platformele de socializare.
Legea Comunicărilor Malicioase din 1988 – Această lege criminalizează trimiterea de mesaje cu intenția de a provoca suferință sau anxietate. A fost utilizată pentru a aborda hărțuirea online și discursul de ură.
Legea Egalității din 2010 – Această lege interzice discriminarea, hărțuirea și victimizarea pe baza diferitelor caracteristici protejate, inclusiv rasă, religie, orientare sexuală și dizabilitate. Acoperă atât comportamentul offline, cât și cel online.
De asemenea, în Marea Britanie se discută Proiectul de Lege privind Daunele Online – Guvernul britanic a propus Legea privind Siguranța Online, care urmărește să stabilească o structură legală pentru abordarea conținutului online dăunător, inclusiv discursul de ură, pe platformele de socializare. Aceasta va impune companiilor tech o datorie de grijă pentru a proteja utilizatorii lor de prejudicii.
Platformele de socializare colaborează strâns cu autoritățile și organizațiile non-guvernamentale pentru a combate incitarea la ură și extremismul online. Această cooperare poate include partajarea informațiilor relevante și dezvoltarea de strategii comune de combatere a incitării la ură.
Material de : Mariana Papava IT Security and Business Intelligence tel. (0044) 07306 818 616 www.nozomi.uk mariana@nozomi.ro mariana@nozomi.uk
