Înființată de Hollie Gazzard Trust în memoria lui Hollie Gazzard care a fost ucisă de fostul ei partener, Hollie Guard e un app self-help gratuit, și poate fi folosit într-o mulțime de situații: de la mers noaptea pe afară până la violență domestică sau în orice situație în care cineva se simte vulnerabil sau în pericol. Vă poate fi de folos să vă protejați, pe voi, pe prietenii și pe cei din familia voastră.
Ca să activezi Hollie Guard, apasă pe iconul app-ului pentru 3-6 secunde, și când aveți nevoie, la o simplă scuturare a telefonului se declanșează o alertă. Când declanșați alerta, Hollie Guard în același timp trimite mesaje contactelor predefinite și pornește automat camera și microfonul smartphone-ului dvs. pentru a captura în timp real dovezi ale situației din jurul vostru. Contactele dvs. de urgență pot accesa aceste înregistrări în timp real, ele putînd fi salvate în cloud pentru utilizare ulterioară ca dovezi.
Cu Hollie Guard Extra, aceste Alerte sunt trimise la un centru de monitorizare aprobat de poliție 24/7.
Dacă cunoașteți pe cineva care ar putea găsi această aplicație utilă, vă rugăm să-i anunțați.
Pentru mai multe informații și cum să downloadați acest app, vizitați www.hollieguard.com .
Pentru cei care nu stiau, pentru persoanele cu handicap ( de ex, cu DLA sau PIP), in UK exista o schema care le permite sa mearga la cinema cu insotitor (persoana care il asista la ingrijire sau membrul de familie care are grija de persoana cu handicap), fara ca insotitorul sa plateasca.
CEA Card este o schemă națională de carduri derulată pentru cinematografele din Marea Britanie, de către UK Cinema Association UKCA (Asociația Cinematografelor din UK).
Cardul permite unui vizitator de cinema cu handicap să primească un bilet gratuit pentru persoana care il insoteste. Costa 6 lire/an. Odata ce obtineti cardul, tot ce trebuie sa faceti este sa sunati la cinema (nu toate cinematografele sunt inscrise in aceasta schema, asa ca e bine sa verificati inainte pe google) sa precizati filmul și ora, sa le spuneti ca aveti card CEA si sa le dati numarul cardului)
Cine se incadreaza pentru acest card ? Persoanele care au varsta mai mare de 5 ani, si sunt
beneficiari pentru una din urmatoarele:
Disability Living Allowance (DLA)
Attendance Allowance (AA)
Personal Independence Payment (PIP)
Adult / Child Disability Payment (ADP / CDP in Scotland)
Ca sa aplicati aveti nevoie de : dovada de eligibilitate( trebuie sa trimiteti sau sa uploadati scrisoarea de la DWP sau un statement care sa confirme ca primiti unul din beneficiile listate), o fotografie si plata de £6.00.
Cu toate astea, daca nu aveti niciun document ca dovada ca primiti acel beneficiu sau nu intruniti criteriile de eligibilitate, dar aveti totusi nevoie de insotitor ca sa mergeti la cinema, puteti sa ii contactati aici: https://www.ceacard.co.uk/contact
Desi informatia e pusa pe pagina mea de 2 ani, o mai reiau aici
In caz că aveți nevoie urgent, aveți aici o aplicație foarte utilă, cu doctori online (online GP), indiferent ca e weekend sau bank holiday, pentru sfaturi medicale, prescripții, referral letters( trimiteri) și sick notes (concedii medicale).
Aceste măsuri intră în vigoare începând cu 13 februarie 2024 conform Code of practice on right to rent: Right to Rent Scheme for landlords and their agents. Presented to Parliament pursuant to section 32(6)(a) of the Immigration Act 2014.
În Marea Britanie, un MP – membru al Parlamentului – este o persoană aleasă pentru a-și reprezenta în House of Commons, constituenții din circumscripția lui locală. Parlamentarii locali sunt responsabili pentru reprezentarea intereselor și preocupărilor oamenilor care locuiesc în circumscripția lor .
S-ar putea sa vă fie de folos această listă, dacă aveți nevoie de sprijinul parlamentarului vostru local și nu știti cine este și cum să îl găsiți. Tot ceea ce trebuie să faceți este să introduceți în câmpul de căutare postcode-ul vostru. Click pe link.
Cinci membri ai unei grupări criminale care activa ca subcontractori pentru furnizarea de servicii de curățenie pentru rețeaua Sainsbury din Oxfordshire și Wiltshire și care recrutau intenționat migranți ilegali, au fost condamnați pe 7 august la Oxfordshire Crown Court.
Gruparea a recrutat, i-a plasat la muncă și a cazat peste 40 de persoane. Șeful grupării a fost condamnat la 6 ani de închisoare pentru 6 capete de acuzare de asistare la imigrație ilegală și 3 capete de acuzare de disimulare a proprietăților criminale. Inculpații au fost prinși în urma unei anchete efectuate de Criminal and Financial Investigations (CFI) Unita Home Office-ului.
Capul grupării, fiind manager pentru 2 companii care ofereau servicii de curățenie i-a recrutat pe fiecare dintre lucrătorii ilegali să lucreze ca personal de curățenie, știind că nu aveau dreptul la muncă.
Liderul acestei bande criminale avea controlul suprem asupra lucrătorilor ilegali pentru a-i exploata în scopul câștigului personal. El deținea control asupra plăților lucrătorilor, plătindu-le salariile în conturile lui și ale celor apropiați. De asemenea, avea control asupra migranților ilegali oferindu-le camere în casele pe care le deținea și reținându-le chiria din salariul pe care li-l plătea cash. Unii muncitori au mărturisit că erau plătiți cu 250 de lire/ lună cash, însă chiria era de 220 de lire pe lună, iar alții – că au fost plătiți cu 5 lire/ oră cash-in-hand pentru munca lor în curățenie. Pe lângă acestea, șeful grupării și-a creat și muncitori „fantomă” – angajați falși pentru a obține mai mulți bani de la angajatorii săi, în salarii false.
Acoliții lui au fost condamnați pentru ascundere a proprietății criminale (banii rezultați din salariile ilegale), înșelăciune, disimularea proprietății criminale, deținerea cu intenție a actelor de identitate ale muncitorilor și spălare de bani.
Așa că:
Atunci când mai vedeți anunțuri de angajare în curățenie (nu contează dacă hotel, depozite sau șantier) și săriți repede pe ele, pentru că cică nu se cere nimic, nici acte nici engleză, și mai oferă și cazare, căscați de 10 ori ochii. Nu știți cine e de fapt în spatele anunțului și pentru cine și în ce scop vă angajează fără acte. Nu știți pe mâna cui veți ajunge.
Sunt pline grupurile de persoane și “firme” care targhetează, agață și vânează cu promisiuni de locuri de muncă, în special femei – care sfârșesc prin a ajunge în plasa traficanților de persoane. Aveți grijă și verificați de fiecare dată persoana și firma care vă încântă cu un loc de muncă în UK și nu vă încredeți în promisiunile gen “ne ocupăm noi de tot” că lucrurile nu sunt mereu așa cum par și nu se știe pe mâna cui ajungeți.
Într-o acțiune desfășurată în august 2023, în mai multe raiduri simultane efectuate în Londra(UK) și Iași(RO), forțele de ordine din România și Marea Britanie au arestat șapte cetățeni români, membrii unui grup de crimă organizată responsabil de traficul de persoane în scopul exploatării sexuale, care aduceau femei vulnerabile din România în UK.
Victimele erau recrutate în România înainte de a fi aduse în UK pentru exploatare sexuală. Grupul opera o agenție de servicii de escortă în Londra, prin intermediul căreia făcea publicitate serviciilor sexuale oferite de victimele lor. Atunci când serviciul de escorte primea o rezervare, membrii grupului infracțional aduceau româncele la client și încasau ulterior cel puțin jumătate din plată. Pe lângă faptul că trebuiau să predea cea mai mare parte din veniturile lor, victimele plăteau și pentru transport, cazare și publicitate, ceea ce le facea dependente financiar de traficanți. Pentru a ține sub control femeile exploatate, membrii grupării infracționale au recurs și la amenințări și violențe. În plus peste acuzațiile că au forțat femeile să se prostitueze, traficanții sunt cercetați și pentru spălare de bani, în urma operațiunii coordonate, confiscându-se sume imense de bani cash, bijuterii, o serie de arme și o mașină de lux.
Europol a sprijinit investigația încă de la început, găzduind întâlnirile operaționale și postul de comandă virtual la sediul său din Haga și a participat și la echipa comună de investigații înființată de Eurojust, lucrând împreună la caz cu reprezentanții agențiilor judiciare și de aplicare a legii din ambele țări. În ziua acțiunii, Europol a furnizat suport analitic și operațional forțelor de poliție implicate și a detașat personal cu un birou mobil în România. Doi polițiști români au participat la acțiunea din Londra, în timp ce patru ofițeri de poliție britanici au participat la operațiunea din România, aceaste schimburi de personal între România și UK fiind finanțate de către EMPACT .
Autoritățile participante: din UK: Metropolitan Police Modern Slavery Unit, Crown Prosecution Service, Complex Case Unit, London South; și din România: Poliția Română – Direcția de Combatere a Criminalității Organizate – Unitatea Regională Iași – Unitatea Trafic de Persoane; Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism; Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Agențiile participante: Europol, Eurojust
Serviciul Național de Sănătate a fost înființat în Regatul Unit pe 5 iulie 1948 . Marea Britanie a fost prima țară occidentală care a oferit îngrijire medicală gratuită pentru întreaga populație.
Dar cum a luat naștere NHS?
Al Doilea Război Mondial a provocat pierderi uriașe de vieți omenești și a adus cu sine greutăți considerabile. Britanicii au îndurat raționalizarea alimentelor și a bunurilor (care a continuat și după încheierea războiului), evacuările, distrugerea sau avarierea a milioane de locuințe și locuri de muncă, bombardamentele aeriene, precum și mobilizarea masivă a populației și a resurselor naționale pentru susținerea efortului de război. Și perioada dintre Primul și al Doilea Război Mondial își lăsase amprenta. Anii interbelici fuseseră marcați de depresie economică și privațiuni sociale, iar statul nu cunoscuse o dezvoltare semnificativă a sistemelor de protecție socială. Attlee și membrii Cabinetului său trăiseră (iar mulți dintre ei luptaseră) în ambele războaie și înțelegeau nevoia de reconstrucție și extindere – un sistem de asistență socială cuprinzător era elementul central al acestei viziuni.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul de coaliție condus de prim-ministrul conservator Winston Churchill și de liderul Partidului Laburist, Clement Attlee (viceprim-ministru din 1942), a recunoscut necesitatea reconstrucției de după război. Deși preocupat în principal de purtarea unui război mondial, guvernul a acordat prioritate planificării pentru perioada postbelică. În iunie 1941, ministrul laburist Arthur Greenwood a anunțat în Camera Comunelor formarea unui nou comitet, însărcinat să analizeze sistemele existente de securitate socială și serviciile conexe, sub conducerea lui Sir William Beveridge. Acest demers a dus la celebrul Raport Beveridge din 1942, care a identificat „Cei Cinci Giganți” ce trebuiau înfruntați pentru ca Marea Britanie să reușească din punct de vedere economic și social: Sărăcia, Boala, Ignoranța, Mizeria locuirii și Inactivitatea. Economistul și înaltul funcționar public John Maynard Keynes a fost, de asemenea, consultat de Beveridge în timpul elaborării raportului. La sugestia lui, Beveridge a modificat unele recomandări, astfel încât Keynes a considerat planul, în linii mari, sustenabil din punct de vedere financiar.
Raportul a fost publicat la 2 decembrie 1942 și a devenit imediat un bestseller, atât în țară, cât și în străinătate (prețul fiind de 2 șilingi). În decurs de douăsprezece luni s-au vândut aproximativ 256.000 de exemplare ale raportului integral, 369.000 de exemplare ale unei versiuni prescurtate și 40.000 de exemplare ale ediției americane. Propunerile au beneficiat de un sprijin larg pe întreg spectrul politic. Recomandările Raportului Beveridge au extins aria stabilită anterior prin National Insurance Act din 1911, adoptată în vremea lui Lloyd George. Beveridge a oferit un plan detaliat pentru un stat al bunăstării cuprinzător. În anii care au urmat publicării, guvernul de coaliție a lucrat la transformarea recomandărilor în realitate, inclusiv prin elaborarea unui White Paper. Totuși, implementarea completă nu era garantată. În martie 1943, Churchill a avertizat împotriva impunerii unor cheltuieli noi semnificative fără a cunoaște pe deplin situația economică de după război; în același timp, el susținea ideea unei „asigurări naționale obligatorii pentru toate clasele sociale, pentru toate scopurile, de la leagăn până la mormânt”.
La 5 iulie 1945, Partidul Laburist condus de Clement Attlee a obținut o victorie zdrobitoare la alegeri, cu o majoritate de 146 de locuri. După câștigarea alegerilor generale, guvernul Attlee a început construirea unui stat al bunăstării cuprinzător, în centrul căruia se afla NHS. De altfel, laburiștii intraseră în campania electorală promițând „întregul Beveridge”. „Eficiența executivă” a lui Attlee avea să fie esențială pentru introducerea și implementarea unui program de o asemenea amploare. Deși Marea Britanie și aliații săi ieșiseră victorioși din război, presiunea unui conflict total lăsase țara într-o stare disperată. Cu toate acestea, Attlee reflecta:
„Nu am fost aleși pentru a cârpi un sistem vechi, ci pentru a crea ceva nou… Prin urmare, am hotărât să mergem înainte cât mai rapid posibil cu programul nostru.”
Activitatea socială și politică a lui Attlee în East End Londra i-a modelat viziunea asupra rolului statului. Până când a ajuns la guvernare, idei care păruseră inițial strict personale deveniseră parte a unui consens emergent. Attlee scria: „Am fost martor la acceptarea, de către toți politicienii de prim rang din această țară și de către toți economiștii importanți, a concepției utilizării abundenței.” În 1918, ca soldat în Primul Război Mondial, Attlee își exprima sensul misiunii astfel: „Trăim într-o societate în care marea majoritate duc vieți limitate – ne străduim să le oferim o viață mai liberă.”
La instalarea sa la Downing Street, Attlee s-a confruntat cu o situație economică dificilă. După doar o lună de mandat, perspectiva s-a înrăutățit odată cu încetarea bruscă a programului american Lend-Lease. Ulterior, Statele Unite au acordat Marii Britanii un nou împrumut, însă Hugh Dalton, cancelarul finanțelor din guvernul Attlee (1945–1947), nota că situația rămânea „disperat de dificilă”. Ajutorul Marshall, oferit de SUA între 1948 și 1951, avea să furnizeze, de asemenea, un sprijin esențial pentru economia britanică. La formarea Cabinetului, Attlee l-a numit ministru al sănătății pe Aneurin Bevan, un personaj combativ, fost miner din Țara Galilor de Sud și sindicalist. Discursul Regelui din 15 august 1945 a schițat un program legislativ ambițios, care includea naționalizarea industriilor de combustibili și energie, a aviației civile, a Bank of England, precum și înființarea unui National Health Service. Cancelarul Hugh Dalton a colaborat îndeaproape cu Bevan pentru a pune bazele financiare ale introducerii NHS. Dalton a fost impresionat de energia și determinarea lui Bevan, iar biograful acestuia îl descrie pe Dalton drept „după Bevan… principalul arhitect” al NHS.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aria asigurărilor de sănătate fusese extinsă, însă acoperea doar jumătate din populație și nu includea serviciile spitalicești și de specialitate, stomatologia, serviciile oftalmologice sau auditive. Asistența universală, indiferent de capacitatea de plată, se afla în centrul noilor reforme ale guvernului Attlee. Ca ministru al sănătății, Bevan a început să construiască pe baza Raportului Beveridge și a White Paper-ului elaborat de guvernul de coaliție. În octombrie 1945, Bevan și-a prezentat viziunea asupra unui National Health Service. În decembrie, el a explicat Cabinetului că aceasta reprezenta „o oportunitate care s-ar putea să nu se mai ivească timp de ani de zile, pentru o reformă profundă și o reconstrucție a sistemului de sănătate al țării”. Prim-ministrul Attlee a recurs la o metaforă din cricket pentru a-și exprima aprobarea: Bevan se descurcase bine „pe un teren foarte dificil”. Pachetul de servicii urma să includă îngrijiri spitalicești, servicii de ambulanță, servicii de medicină generală, îngrijire maternală, medicamente eliberate pe bază de rețetă, precum și servicii optice și stomatologice.
Transformarea NHS din principiu în politică publică a necesitat schimbări structurale majore și, implicit, negocieri ample cu profesia medicală, autoritățile locale, diverse comitete, Parlamentul și alți miniștri din Cabinet. A fost, fără exagerare, un proces extrem de dificil. În plus, NHS era doar una dintre reformele care alcătuiau statul bunăstării. Modul în care statul urma să finanțeze aceste reforme reprezenta o problemă uriașă pentru guvernul vremii. În mai 1945, Keynes îi spusese Cabinetului de Război că Marea Britanie se confrunta cu un „Dunkirk financiar”. National Insurance Act din 1946 a extins contribuțiile persoanelor de vârstă activă (cu excepția femeilor căsătorite), pentru a finanța prevederile statului bunăstării.
Având în vedere rolul său fundamental în întregul program social, Attlee și-a concentrat atenția asupra asigurării adoptării National Insurance Bill. În Camera Comunelor, la prima și a doua lectură, Attlee a reflectat asupra luptei istorice pentru reforma socială și a adus un omagiu pionierilor anteriori. Prim-ministrul a recunoscut, de asemenea, costul financiar semnificativ:
„Se pune întrebarea – ne putem permite acest lucru? … Să presupunem că răspunsul este «Nu». Ce înseamnă asta, de fapt? Înseamnă că totalitatea bunurilor produse și a serviciilor prestate de oamenii din această țară nu este suficientă pentru a asigura tuturor, în orice moment, protecție în boală și în sănătate, în tinerețe și la bătrânețe… Nu pot crede… că ne putem prezenta în fața lumii spunând că masele populației noastre trebuie condamnate la sărăcie.”
National Health Service Act a primit Royal Assent la 6 noiembrie 1946. Acest moment a marcat însă începutul unei faze mai profunde și mai îndelungate de negocieri, până la așa-numita „Appointed Day”, 5 iulie 1948, când urma să înceapă efectiv funcționarea NHS. Astfel, 1.143 de spitale voluntare (cu 90.000 de paturi) și 1.545 de spitale municipale (cu 390.000 de paturi) au fost preluate de NHS în Anglia și Țara Galilor.
Istoricul Pauline Gregg a relatat cât de aproape s-a ajuns de eșec: „Cu șase luni înainte de Appointed Day, părea că întreaga construcție s-ar putea prăbuși din lipsa sprijinului profesiei medicale; însă un acord obținut aproape în ultimul moment a salvat edificiul.”
Până în acel moment, profesia medicală se bucurase de un grad semnificativ de autonomie, iar crearea unui National Health Service presupunea atât o pierdere de libertate, cât și o creștere a sarcinilor birocratice. Bevan a recunoscut aceste temeri și a declarat:
„Orice serviciu de sănătate care speră să obțină consimțământul medicilor trebuie să le înlăture aceste temeri. … Nu există alternativă la autoguvernarea profesiei medicale în toate chestiunile care țin de conținutul vieții sale academice. … Comunitatea are datoria de a furniza aparatura medicinei pentru medic. Lui îi revine sarcina de a o folosi liber, în conformitate cu standardele profesiei sale.”
Ministrul sănătății era însă hotărât să-și ducă misiunea la capăt: „Nicio societate nu se poate numi, în mod legitim, civilizată dacă unei persoane bolnave i se refuză ajutorul medical din lipsă de mijloace.”
Bevan a obținut sprijinul Cabinetului pentru a iniția o dezbatere în Camera Comunelor la 9 februarie 1948, care a confirmat hotărârea guvernului de a începe furnizarea serviciilor NHS la Appointed Day. În dezbaterea din februarie, Bevan a detaliat „rezistența masivă față de implementare” a NHS Act din partea organismelor profesionale. În lunile următoare, Bevan a făcut concesii și a oferit asigurări profesiei medicale privind libertatea clinică. Până la Appointed Day, majoritatea medicilor de familie depuseseră cereri pentru a intra în NHS, iar trei sferturi din populație se înregistrase în sistem. Pe măsură ce fluxul serviciilor NHS începea să curgă, Bevan s-a întors către secretara sa parlamentară privată, Barbara Castle, și i-a spus:
„Barbara, dacă vrei să știi pentru ce este toată această muncă, uită-te în cărucioarele de copii.”
Guvernul a anunțat măsuri severe împotriva fraudei și înșelătoriilor în UK, care au ajuns la cote alarmante, cu acțiuni și strategii care, spune Prim-ministrul Rishi Sunak. vor bloca scam-urile și înșelătoriile „la sursă”.
Până se luptă guvernul cu înșelătoriile și fraudele, feriți-vă voi singuri de scamul de zi cu zi:
– oferte de angajare dubioase, de la „angajatori” fake, care nu au nume/conturi reale, nu ofera detaliile concrete si discuta doar in privat
– oferte de inchirieri fake
– propuneri de împrumuturi/vouchere/premii/moșteniri/ aplicații care plătesc
-cereri disperate de ajutor de la “mămici “ cu enshpe copii, persoane blocate sau abandonate, milogi care pretind ca dorm pe banca pana la salariu, bolnavi de boli incurabile fără vreun document justificativ.
– oferte de acte și servicii: permise, documente de identitate, rezidente, nino, conturi uber/deliveroo, mot, asigurari.
VERIFICATI DE FIECARE DATA CU CINE VORBITI, FACETI SEARCH PE NET DUPA NUME/POSTARE, NU DATI DATE PERSONALE.
Și pentru ca de obicei chestiile oficiale plictisesc și nu-s citite, revenind la guvern și lupta lui împotriva înșelătoriilor, o să enumar doar câteva dintre măsurile avute în vedere:
– Întârzierea procesării plății: băncilor li se va permite să întârzie procesarea plăților pentru mai mult timp, astfel încât plățile suspecte să poată fi investigate.
– Interzicerea apelurilor la rece și a mesajelor de înșelătorie Apelurile la rece pentru a vinde produse financiare vor fi interzise în încercarea de a împiedica escrocii să înșele oamenii telefonic, păcălindu-i să trimită bani sau date personale. Apelurile la rece despre produsele de pensii sunt deja interzise și această nouă regulă ar acoperi apelurile care vând orice produs financiar, inclusiv asigurări și scheme de criptomonede. Oricine primește un astfel de apel trebuie să închidă și să raporteze numărul.
-Guvernul intenționează să colaboreze cu Ofcom pentru a utiliza noi tehnologii pentru a limita și mai mult falsificarea numerelor, astfel încât escrocii să nu mai imite numerele de telefon legitime din Regatul Unit.
„Spoofing” este folosit de escroci pentru a păcăli victimele să creadă că sunt contactate de un apelant de încredere, cum ar fi banca lor, pentru a le convinge să transmită detalii personale care le vor permite escrocilor să le fure banii.
-Există planuri pentru înlocuirea Action Fraud – actualul centru de raportare a fraudelor din Marea Britanie – cu un sistem de ultimă generație pentru ca victimele să raporteze poliției fraudele, furtul de identitate și infracțiunile cibernetice, oferind o cale mai simplă pentru raportarea fraudei online, cu timpi de așteptare redusi și un portal online care să permită victimelor să primească actualizări în timp util cu privire la progresul cazului lor, iar informațiile vor fi partajate rapid cu forțele de ordine.
De asemenea, va fi lansată o nouă Echipă Națională de Fraude cu peste 400 de noi anchetatori specialiști, făcând frauda o prioritate pentru poliție.
Find a Solicitor este un serviciu gratuit oferit de The Law Society și îți oferă posibilitatea să-ți găsești ușor un avocat sau un consultant juridic.
Informațiile din baza de date oficială sunt colectate de la Solicitors Regulation Authority – SRA, despre 195.552 de profesioniști din domeniul juridic.
Pentru a găsi cel mai apropiat avocat care te poate ajuta cu problema ta legală, folosește “quick search.” Selectează problema legală din lista disponibilă și introdu locația ta (cod poștal, oraș sau localitate). Folosește opțiunea https://solicitors.lawsociety.org.uk/?Pro=True dacă vrei să cauți un avocat după nume , firmă de avocatură sau organizație.
Poți folosi acest serviciu și dacă vrei să verifici vreo persoană care pretinde că e avocat și te abordează oferindu-și serviciile.
Dacă vrei să contactezi un avocat, folosește Find a Solicitor website , rezultatele căutarii or să îți arate numărul lui de telefon și adresa de mail, sau un formular de contact. Dacă ai nevoie de ajutor suplimentar în utilizarea acestui site, verifică secțiunea de ajutor online https://www.lawsociety.org.uk/public/for-public-visitors/
În Anglia, microciparea este o cerință legală atât pentru câini cât și pentru pisici. Toate pisicile de companie din Anglia trebuie să aibă microcip până la 10 iunie 2024, microciparea devenind obligatorie de la această dată, potrivit noii legislații în vigoare.
Ce înseamnă aceasta pentru posesorii de pisici :
-până la data de 10 June 2024, orice pisica de companie din Anglia trebuie să fie microcipată și înregistrată într-o bază de date, înainte de a atinge vârsta de 20 de săptămâni (chiar și pisicile care trăiesc doar în interior).
-în conformitate cu noile reguli, proprietarii sunt responsabili să își actualizeze informațiile din microcip (cum ar fi schimbarea adresei) într-o bază de date pentru microcipare aprobată de Defra.
-dacă proprietarii pierd termenul de 10 iunie, aceștia au la dispoziție 21 de zile pentru a-și microcipa pisica, altfel riscă o amendă de până la £500.
Această legislație e in vigoare momentan doar în Anglia( England) și nu se aplică pisicilor neadoptate, cum ar fi cele sălbatice sau comunitare, cu foarte puțină interacțiune cu oamenii.
Proprietarii trebuie să înregistreze câinii și pisicile pe una dintre următoarele baze de date, recunoscute de guvern:
Este important să furnizezi adresa și datele tale de contact corecte la înregistrare. Înregistrarea pe o bază de date care nu este pe lista aprobată de guvern poate atrage o amendă de până la £500.
Numărul microcipului, de obicei format din 15 cifre, poate fi găsit pe chitanța sau documentele microcipului, sub o etichetă cu cod de bare.
Dacă microcipul a fost deja înregistrat, dar nu știi în ce bază de date e înregistrat animalul tău, poți verifica aici check the microchip number . Dacă numărul nu poate fi găsit, proprietarii pot contacta persoana de la care au achiziționat animalul sau pot cere medicului veterinar să scaneze microcipul.
*Pentru câini, microciparea și înregistrarea într-o bază de date trebuie realizate până la vârsta de 8 săptămâni, aceasta devenind obligatorie din 6 Aprilie 2016. Câinele trebuie să poarte zgardă și tag cu numele proprietarului și adresa, atunci cand se află în locuri publice. Proprietarii care nu respectă aceste cerințe pot fi amendați cu până la £500.
Înainte de a achiziționa un câine sau o pisică, proprietarii ar trebui să solicite dovada microcipării. Aceasta poate include certificatul microcipului, înregistrările veterinare, pașaportul animalului sau informațiile din polițele de asigurare ale animalului.
sursa: GOV.UK – Housing and local services și Department for Environment Food & Rural Affairs
