[”Vreau sa trec copilul pe numele meu, pentru ca tatăl să nu mai aibă niciun drept la copil!” – este ceea ce aud deseori după divorț sau după încetarea unei relații de concubinaj din care au rezultat minori.

Dorința este exprimată în această corelație strictă – schimbare nume, pierdere drepturi– din care rezultă credința și confuzia, că în nume stau legătura și soluția!

Solicitarea vine de la mame pentru că, de regulă, copiii poartă numele de familie patern. Dar puteți înlocui mama cu tata, dacă este cazul, răspunsurile sunt aceleași.

Motivele sunt diverse: tatăl nu se interesează de cel mic, nu plătește întreținere, nu contribuie la cheltuielile legate de școală, hrană ori sănătate, nu respectă programul de vizitare, nu vrea să își dea acordul pentru trecerea graniței, nu este de acord cu mama cu privire la grădinița la care să fie înscris copilul, etc.

”Vreau sa trec copilul pe numele meu, pentru ca tatăl să nu mai aibă niciun drept la copil!”

Nu vreau să stric inima nimănui, dar o să să spun franc faptul că, în forma descrisă mai sus, nu se poate!

Adică nu în sensul în care schimbarea numelui ar atrage îndepărtarea tatălui din viața copilului și instaurarea mamei ca decident absolut.

Există, însă, alte soluții la toate problemele de mai sus!

Esențialul

când se pune problema în termeni de ”vreau sa trec copilul pe numele meu!” este acesta: numele copiilor nu prea se schimbă după cum părinții sunt sau nu împreună; el este atribuit și reglementat prin lege.

Chiar și atunci când se poate, și numele copilului se schimbă, asta nu afectează cu nimic drepturile tatălui, care va păstra dreptul de a fi implicat în decizii, de a petrece timp cu copilul, etc.

Nu poate fi exclus din viața copilului decât părintele decăzut din drepturile părintești. Și doar într-o oarecare măsură. Și doar un timp.

Dar, iarăși, decăderea nu are legătură cu numele!

Soluții

pentru dezinteres, lipsa implicării financiare, afective și decizionale și limitarea implicării tatălui: cerere de chemare în judecată și hotărâre judecătorească privind:

• exercitarea autorității părintești,
• stabilirea locuinței copilului minor,
• plata pensiei de întreținere,
• program de vizitare minor, după caz.

Regula este exercitarea autorității părintești în comun. Pentru motive temeinice, însă, instanța poate dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de către unul din părinți.

Dar nici asta nu schimbă numele copilului, da?

O discuție de pe un forum.

Problema în dezbatere:

o doamnă spune că ea – dar și tatăl copilului – dorește ca el „să renunțe la numele pe care îl poartă fata lor” și precizează că se vrea asta pentru ca tatăl să nu mai aibă drepturi și obligații față de copil.

O să scurtez, din nou, chinul: dacă domnul este tatăl biologic al fetiței, nu se poate! 
Paternitatea este legată de materialul genetic, nu se capătă sau schimbă în funcție de nume iar copilul nu poate fi plimbat de pe un nume pe altul după cum se ceartă sau se împacă părinții.
Paternitatea este ceva extrem de important, cu consecințe ample legate de rudenie, întreținere, moștenire, etc.

Pe acel forum, folclorul s-a dezlănțuit sălbatic.

Inventariez câteva din scenariile citite în răspunsurile și propunerile de soluții pe care membrii le ofereau doamnei care striga „vreau sa trec copilul pe numele meu!”:

1. Să îl ”cadă din drepturi pe tată”.

Decăderea din drepturile părintești, art. 508 Cod Civil:

• este o sancțiune dispusă de autorități, în general, pentru abuzuri asupra copilului;
• nu este pentru totdeauna, se poate reveni asupra ei;
• nu scutește de pensie de întreținere, decăzutul o va plăti în continuare;
• nu modifică paternitatea, nu aduce liniuță în certificatul de naștere, deci nu îl lasă pe copil fără tată;
• nu schimbă numele copilului.

Și nu, nimeni nu poate să ”se decadă singur”. Nici la cerere și nici prin declarație notarială.

Astfel, chiar și în cazul decăderii din drepturile părintești, părintele nu pierde toate drepturile în privința minorilor. Și nici obligațiile.

2. Să meargă la Tribunal ca „să îl scoată de la tată” pe împricinat.

Adică tăgada de paternitate. Aceasta se poate cere atunci când în mod greșit un bărbat apare ca tată al unui copil în certificatul de naștere.

Prin greșit înțelegem că el chiar nu este tatăl biologic, nu a participat la conceperea copilului.

Se face în instanță, prin proces și test ADN.

Și da, schimbă numele de familie al copilului și face dispărute orice drepturi și obligații cu privire la acel copil.

Dar numai dacă acel bărbat nu este tatăl biologic.

3. ”Să scoată copilul de pe numele lui”.

Am zis mai sus și mai scriu o dată, din aceste motive – că n-a plătit pensia sau n-a sunat copilul în ultimii 13 ani- nu se poate!

De altfel, nu există situație în care să se schimbe numele copiilor din motive legate indiferență, neimplicare, nepăsare.

4. Să ceară custodia exclusivă.

Nici eventualitatea exercitării autorității părintești în mod exclusiv (așa numita ”custodie”, termen care nu există în legislația română) nu schimbă numele copilului.

Și nu scutește de plata întreținerii.

Și nu face ca celălalt părinte să nu poată vizita copilul.

Bonus: pensia de întreținere

subiect atât de controversat, de la care, de fapt, de multe ori pleacă totul.

Să fie clar: nu se poate renunța la ea!

Codul Civil interzice asta expres.

Și obligația nu dispare nici în cazul decăderii, nici al custodiei exclusive.

Că, în practică, sunt mame care nu iau măsuri dacă tatăl nu plătește, e altă poveste.

Dar ea se datorează indiferent de nume, custodie sau cheful de a o plăti.

În concluzie, copilul nu este un bun la care schimbarea numelui proprietarului să creeze sau să stingă legături de rudenie (decât dacă se schimba filiația).

O analiză completă a pensiei de întreținere găsiți AICI

Variațiuni pe aceeași temă

”Am divorțat și vreau sa trec copilul pe numele meu, se poate?” sau ”m-am certat cu tatăl copilului si vreau să trec copilul pe numele meu!”

În dreptul român „trecutul copilului de pe un nume pe altul” după cum se ceartă părinții sau nu, nu există.

După divorț, numele copilului va rămâne cel din actul de naștere.

La fel și după ceartă.

 Chiar și când numele copilului se poate schimba, nu duce la pierderea drepturilor părintești.

Numele oamenilor, în general, pot fi schimbate, de ex, prin căsătorie sau dacă se încadrează strict în motivele Ordonanței nr. 41/2003. Dar, despre asta, într-un alt episod.

Ce spune legea despre numele copilului?

Codul Civil

Art. 449 Numele copilului din căsătorie.

(1) Copilul din căsătorie ia numele de familie comun al părinţilor săi.

(2) Dacă părinţii nu au un nume comun, copilul ia numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. În acest caz numele copilului se stabileşte prin acordul părinţilor şi se declară, odată cu naşterea copilului, la serviciul de stare civilă.

(3) În lipsa acordului părinţilor, instanţa de tutelă hotărăşte şi comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă la serviciul de stare civilă unde a fost înregistrată naşterea.

Art. 450 Numele copilului din afara căsătoriei

(1) Copilul din afara căsătoriei ia numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită.

(2) În cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, copilul, prin acordul părinţilor, poate lua numele de familie al părintelui faţă de care şi-a stabilit filiaţia ulterior sau numele reunite ale acestora. Noul nume de familie al copilului se declară de către părinţi, împreună, la serviciul de stare civilă la care a fost înregistrată naşterea. În lipsa acordului părinţilor se aplică dispoziţiile art. 449 alin. (3).

(3) În cazul în care copilul şi-a stabilit filiaţia în acelaşi timp faţă de ambii părinţi, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 449 alin. (2) şi (3).

Nota bene la ”Vreau sa trec copilul pe numele meu!”:

informațiile de mai sus sunt mult simplificate pentru a fi accesibile unui public neinițiat. Astfel, nu au fost prezentate toate situațiile particulare ce pot apărea în legătură cu subiectul expus; pentru asta s-au scris tratate de drept.
Considerați acest articol ca fiind unul cu titlu informativ și general! Autoarea nu este responsabilă, sub nicio formă, cu privire la modul cum înțelegeți, cum interpretați și cum alegeți să folosiți informațiile de mai sus. Consultați în mod direct un avocat înainte de a lua orice decizie cu privire la speța Dvs! ]

Articol de Geanina DRIAN, avocat – https://avocatdrian.ro/ Romania